Statisticienii au constatat ca exista o relatie direct proportionala intre numarul de victime pe care un cutremur il face si gradul de saracie al zonei unde s-a produs respectivul cataclism. Astfel, in urma cutremurului de 7,1 puncte pe scara
Richter care a avut loc in Noua Zeelanda vineri si care a pus efectiv la pamint numeroase cladiri din insula (in special din orasul Christchurch) nu s-a inregistrat nici o victima. Spre comparatie, cutremurul care a lovit Haiti in ianuarie si care a avut tot o magnitudine de 7,1 grade, ba mai mult, al carui epicentru a fost localizat mai departe in larg fata de capitala Port au Prince decit a fost cutremurul din Noua Zeelanda fata de orasul Christchurch, a omorit 230 000 de oameni si a lasat pe drumuri doua milioane! Singura diferenta? Noua Zeelanda se numara printre primele 30 cele mai bogate tari ale lumii din punct de vedere al PIB-ului, cita vreme Haiti este fruntea cozii. Seismologii stiu ca, in general, in timpul unui cutremur cei mai afectati sint saracii, deoarece ei locuiesc in locuinte prost construite, ieftine, care nu respecta normele de protectie impotriva cutremurelor.
Iata, mai jos, alte citeva exemple graitoare:
1976, Guatemala City – 23.000 de oameni omoriti dintre locuitorii cartierelor sarace, zero dintre cei din cartierele bogate, motiv pentru care a fost denumit „cutremurul claselor sociale“;
1988, Armenia – 100.000 de victime din rindul celor care locuiau in blocuri ieftine de beton;
1995, Kobe, Japonia – 5.000 de morti din cladirile ieftine, construite la repezeala dupa incheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial cu mult sub standardele in vigoare in prezent.
Cristina Barbu