Bogdan Ratiu, respectat in oras ca „Ţampafoi”, era director de ordine si siguranta la FC Dinamo. Un accident cerebral l-a doborit. Avea 39 de ani si inca multe de spus. Fisa postului sau te dezorienteaza, nu te trimite cu gindul la un baiat „cu vorbele la el”, asa cum se zice tot in oras. Bogdan Ratiu avea la el nu doar vorbe, ci si povesti. Nu pot sa pretind ca am fost mari prieteni. Dar in unele situatii, oamenii ca Ţampafoi sint mai importanti decit prietenii. Cu prietenii te mai certi. Intilnirile cu el erau mereu o placere, erau mereu surprinzatoare. Cu Bogdan discutam despre palarii. Prima data s-a intimplat in Aeroportul Otopeni. Un cunoscut actor român defila pe terminal in vesta pe pielea goala si joben cu Mickey Mouse. Lumea intorcea privirile dupa el, facindu-i, practic, jocul. Fiindca asta urmarea, sa socheze. Si atunci l-am auzit pe Ţampafoi. „Uitati-va bine la asta! L-ati vedea pe Marlon Brando cu ciupilica de mascarici?”. Dupa vreo 6 luni m-a sunat. „Te felicit, in numele meu si al lu’ tata, pentru articolul despre filmele vechi de pe TCM si MGM. Ai dreptate. Ce costume purtau smecherii, ce palarii aveau doamnele”. Alta data ne-am intilnit la Roma. Juca Dinamo cu Lazio. Ţampafoi facea un protocol cu ziaristii. Eu am ajuns mai tirziu. S-a ridicat de la masa, ceremonios ca de obicei, si, in timp ce se indrepta spre mine, m-a salutat cu degetul la borul unei palarii imaginare. Cind ne-am imbratisat, m-a intrebat daca nu port si eu sepcuta, „ca asa e moda la masa asta”. Si a inceput sa rida. Mai mult din ochi, ca era discret, stia sa pastreze aparentele. M-am vazut cu el si la mall. Era cu sotia. Doamna umplea caruciorul, iar el zimbea, poznas. „In fata nevestelor, jos palaria! Sintem rabdatori si respectuosi, ca de-aia ne-am facut smecheri!”. Ţampafoi chiar avea educatia unui smecher de clasa, chiar avea loc intr-un film. De fiecare data cind imi voi cumpara o palarie, ma voi gindi si la el.