In ultimii 20 de ani s-au schimbat multe in viata noastra de zi cu zi si aceste schimbari au antrenat o psihologie umana – pe alocuri noua, pe alocuri doar diferita. Sintem schimbati si, inca, nu intelegem profund aceasta! Sintem schimbati pe anumite niveluri ale psihologiei noastre si inca mai interesant este faptul ca ne aflam in plin proces de schimbare, de restructurare si de redefinire. Traim diferit, simtim diferit, gindim diferit, avem activitati, prioritati, perceptii, filozofii si tendinte pe care nu
le-au cunoscut oamenii, chiar inainte de anul 1989. Familia de astazi traieste altfel decit familia de ieri, asa cum copilul de astazi s-a trezit pe lume intre coordonate care i-ar ului pe oamenii anilor 1900! Odinioara oamenii se casatoreau pina la 20-25 de ani, faceau copii, isi intemeiau o familie, iar pe la 40 de ani deveneau bunici. Familia avea alte dimensiuni psihologice si fizice, care faceau din ea o rotita mai puternica in angrenajul constiintei colective si sociale. Parintii erau mai tineri, bunicii erau mai tineri odinioara. Copilaria era mai indelungata si, din pricina absentei tehnologiilor, precum Internetul, telefonia mobila, televizorul, avionul sau masina, copilul raminea mai puternic, mai profund si mai mult ancorat in comuniunea cu natura, cu viata, cu lumea. Contactul si comunicarea dintre oameni erau directe, vii, dar nu atit de extinse cum sint astazi. Azi putem vorbi cu multi oameni, in orice colt al lumii, dar ne atingem, in acelasi timp, cu mai putini oameni. Sintem mai singuri printre prea
multi sau mai multi. Pina si perioada de latenta a instinctului sexual (7-11 ani, conform lui Freud) pare a se fi micsorat pina la disparitie, daca observam dinamica pasiunilor, a preferintelor, a manifestarilor erotice la copii, precum si virstele de inceput ale vietii sexuale. Nu mai vorbim despre disparitia mitului virginitatii, un semn al maturizarii precoce, respectiv al scurtarii copilariei. Asadar, copilul devine matur mai devreme, adultul devine parinte mai tirziu si vom vedea in ce masura omul va cunoaste viata de bunic si cum va integra toate acestea in psihologia sa. Caci parintele din viitor va arata ca un bunic, iar bunicul vom vedea! In plus, au aparut modificari importante in psihologia parintelui, caci – spre deosebire de parintele de odinioara, infricosat la gindul ca va mai avea un copil nedorit (si multi dintre adultii de azi au fost copii nedoriti), dupa 1990 a aparut un fenomen interesant. Pe de o parte „copilul dorit”, asteptat si iubit, iar pe de alta parte parintele tolerant, ingaduitor si intelegator! Sigur ca acesta este doar un aspect evident al vremurilor noastre, pe linga multe alte aspecte – adesea negative – care marcheaza inca framintarea, suferinta si neputinta in relatia parinte-copil. Provocarile copilului modern nu sint putine si nici usoare, daca privim catre rata divorturilor si consecintele acestei stari de fapt asupra sufletului si a mintii copilului. O multitudine de tendinte moderne, impuse prin schimbari ale stilului de viata, prin schimbari la nivelul perceptiilor despre sexualitate, libertate, familie, profesie, reusita sociala etc. au creat brese puternice in psihologia omului, restructurind-o din mers. Pina si lacomia de odinioara are alte coordonate decit lacomia lui Paturica, iar perversitatea sau dragostea, fericirea sau suferinta se petrec altfel decit in romanele lui Tolstoi sau decit in realitatea anilor 1900. Interesant este faptul ca ne schimbam: contextul social, politic sau tehnologic ne schimba psihologia, fie ca vrem sau nu aceasta, fie ca sintem constienti sau nu. Intrebarea este: n-ar fi, oare, important sa observam aceste schimbari si sa ne orientam catre omul nou in mod constient, lucid si responsabil?
National
