*Medici de familie sau contopisti?*
Zilele trecute, in drum spre redactie, ma opresc la cabinetul medicului de familie pentru un simplu bilet de trimitere catre spital. Pe hol, in asteptare, coada de rigoare, formata aproape exclusiv din persoane virstnice. Ritmul consultatiilor era ingreunat si de absenta asistentei, plecata in concediu, asa ca am avut timp berechet sa citesc anunturile, textele de lege, tabelele cu taxe care umplusera avizierul, impinzind usa cabinetului si peretii din jur. “Investigatiile si analizele recomandate de alt medic se interpreteaza la medicul de familie contra cost.” Ceva mai incolo: “Beneficiarii legilor speciale, precum si cei cu certificate de handicap vor prezenta obligatoriu certificat fiscal (str. Roma) precum ca nu au alte venituri.” Asta la capitolul sadism: pune-i pe cei cu dizabilitati sa umble si, mai ales, trimite-i in buricul birocratiei, la Administratia Fiscala. Mai departe: “Pentru sublistele A si B – o singura prescriptie lunar, cu maximum sapte medicamente, dar nu mai mult de trei medicamente din sublista B cu procent de compensare 50% din pretul de referinta. Valoarea totala a medicamentelor din sublista B, calculata la nivelul pretului de referinta, este de pina la 300 lei pe luna.”
Intorc privirea spre grupul de pensionari si ma gindesc oare ce-or intelege din toata treaba asta si din zecile de alte instiintari insirate de jur imprejur. Si, pina sa ajung sa intru in cabinet, aflu ca biletele de trimitere se elibereaza o data la trei luni. Slava Domnului ca toata vara am fost sanatos, mi-am zis. Privirea imi aluneca pe alta foaie lipita la citiva metri mai incolo: … si doar cu programare. Las’ ca asta se rezolva, ii spun doctoritei ca n-am stiut si, oricum, asistenta e in concediu, la cine sa-mi fac programarea?!. Gata, mi-a venit rindul, bat la usa: saru’-mina, buna ziua, stiti n-am programare, nici o problema. Rasuflu usurat, doctorita se uita in fisa: Ba avem o problema, n-ati adus adeverinta de salariat. Ii spun ca am facut asta inca de la inceputul anului. Nu, nu, nu… Trebuie o data la trei luni. Ies nervos, injur sistemul, dupa care ma pufneste risul. Cu doar citeva minute inainte citisem tot la avizier obligatiile asiguratilor intre care: “sa aiba o conduita civilizata fata de personalul medical.”
Radu Lilea