Spiritualitatea considera ca nimic nu este intimplator. Si atunci cind un om greseste grav se intimpla pentru ca, la nivelul sufletului, el a fost de acord sa joace rolul celui care greseste. Si a acceptat “rolul celui care greseste” pentru ca toti cei din jur sa citeasca tilcul greselii, sa invete din ea si sa procedeze diferit in situatii asemanatoare! A invata din greselile altora inseamna a evita sa experimentezi problemele si, de multe ori, dramele lor. A vedea in orice lucru si-n orice intimplare un sens, un semn, o intelegere ascunsa (uneori intelegerea este imediat dezvaluita), o calauzire divina sau un ajutor ne poate face mai intelepti. Mai prudenti si mai buni cu noi insine, in primul rind. Cunoastem cu totii povestioara in care un om prins de ape il asteapta pe Dumnezeu sa-l salveze. Degeaba il indeamna oamenii sa plece din calea apelor, degeaba i se trimite o barca si un elicopter, caci omul nu izbuteste sa recunoasca in oameni ajutorul divin. El moare inecat tocmai pentru ca n-a izbutit sa inteleaga faptul ca Dumnezeu il ajuta, dar prin oameni. Poate ca am putea privi catre fostul prefect de Cluj, purtatorul unui nume ce-a consfintit intelepciunea lumii (Platon, iata ce ironie!) ca spre un suflet care-a ales – dincolo de intelegerea si logica omeneasca – sa greseasca atit de dramatic! Dar nu din intimplare, cit pentru ca noi sa vedem limpede cum Gratia Divina s-a manifestat printr-un politist care-i suspendase carnetul inainte de momentul fatal al accidentului. Pare ca Gratia insasi i-a spus: ”Iata, am venit prin acest politist, prin care-ti interzic sa conduci. Daca vei conduce, va veni o zi in care soarele te va orbi si-n clipa aceea te vei distruge pe tine, vei ucide un copil si vei distruge o mama. Ca sa nu faci acest cumplit accident, ai interzis la condus masina!”. Dar omul nostru “n-a vazut semnul” si n-a vazut gratia ce se manifesta printr-un simplu politist spre binele lui si spre binele altora. Nu l-a putut vedea pe Dumnezeu in politistul de pe strada si de aceea n-a inteles ca obstacolul ce-i sedea in fata era bariera care-i interzicea sa ajunga la tragedie. Poate ca tocmai pentru asta s-a intimplat! Pentru ca noi, cei ce vedem situatia, sa intelegem ca Gratia Divina insasi ne poate pune “stop” prin lucruri marunte. Ne poate ajuta sa intirziem la avionul care se va prabusi. Ne poate tine blocati in trafic doar ca sa nu fim in momentul nepotrivit, la locul nepotrivit. Ne poate face sa esuam la un examen ca un semn care arata ca avem alt drum. Uneori Gratia vine, insa, sub forme omenesti, obisnuite si mai putin placute ori chiar nefericite! Daca nimic nu este intimplator, atunci ceea ce ne este interzis ar putea fi ceea ce ne ajuta sa ocolim drumul care duce spre drama noastra. Nici macar un scaun ocupat de altcineva nu este ocupat din intimplare, asa incit iritarea, supararea, furia si respingerea noastra nu sint uneori decit manifestari ale insistentei de a ne duce catre dezastru. Faptul ca “nu stim ce evitam” sau de la ce sintem feriti nu inseamna ca nu sintem feriti de ceva. Povestea prefectului indica faptul ca “prezenta elicopterului” a fost neglijata, iar Dumnezeu a ramas nevazut. Ce sansa extraordinara a fost pierduta de omul acesta, dar ce sansa avem noi, aceia ce privim tabloul dramei sale! Sansa de a accepta uneori ca ceea ce-i rau la prima vedere poate fi indicatorul perfect pentru drumul cel bun. Pierderile cauzate de incapacitatea de a conduce masina pentru o vreme n-ar fi fost atit de grave si de dureroase cum sint cele cauzate de faptul ca semnul n-a fost vazut. Si daca soarele insusi a stralucit prea tare, facindu-l pe om sa nu mai vada, poate este pentru ca noi sa vedem!
National