*Rubrica ingrijita si conceputa de dr. Dana Jianu – www.proestetica.ro*
*(Continuare de saptamina trecuta)*
Tratamentul acestui sindrom se imparte in doua mari categorii: nechirurgical si chirurgical.
Tratamentul nechirurgical se adreseaza cazurilor usoare si moderate si consta, in functie de particularitatea cazului, in:
– Fizioterapie si gimnastica medicala;
– Purtarea unor atele sau a unor aparate de tip orteza care mentin articulatia pumnului intr-o pozitie neutra de repaus;
– Medicatie antiinflamatorie (aspirina, ibuprofen), complex de vitamine B care cresc hranirea nervului;
– Injectarea de corticosteroizi in canalul carpian, cu scopul de a reduce inflamatia si de a calma simptomele si edemul, cu scaderea presiunii pe nerv;
– Terapie ocupationala (schimbarea tipului de tastatura la computer, pozitia in somn, modul de miscare a miinilor in functie de activitatea profesionala.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient in cazurile grave sau care nu mai raspund la mijloacele nechirurgicale. In general eficienta lui este de aproximativ 90 la suta, durata de recuperare si calitatea acesteia variind in functie de timpul scurs de la debutul bolii. Exceptie fac cazurile vechi, neglijate, la care nervul median s-a atrofiat, si care au o rata de recuperare slaba sau inexistenta. Operatia consta intr-o mica incizie peste canalul carpian, cu identificarea „acoperisului” acestuia, adica a ligamentului carpian transvers (retinaculul flexorilor), care se sectioneaza, scazind astfel presiunea in canal. De asemenea, se inspecteaza continutul canalului carpian, uneori impunindu-se indepartarea de lipoame, tumori vasculare, calusuri, teci tendinoase sau nervoase ingrosate. Interventia se efectueaza de preferat sub anestezie generala, dar exista si metode de anestezie locoregionala, in antebrat sau direct in canalul carpian. Recidivele, in cazul unui tratament corect sint rare sau inexistente, iar prognosticul pe termen lung de obicei este foarte bun cu ameliorarea simptomelor pina la disparitia lor si cresterea progresiva a fortei musculare. Dintre riscuri enumeram lezarea nervului in cazul unei variatii anatomice, singerare, infectie, dar majoritatea pot fi combatute printr-o abordare riguroasa a cazului. Postoperator se impune purtarea unei atele gipsate 1-2 saptamini, cu mina in pozitie usor ridicata (ca mina bolnava), tratament antibiotic si antiinflamator si aplicatii locale reci peste pansament precum si controale periodice, cu scoaterea firelor de sutura la 14 zile si initierea unui program de recuperare a miinii.
In concluzie, prin diagnosticarea corecta, initierea si continuarea unui tratament adecvat, corect si in timp util si colaborarea continua dintre pacient si medici, se poate imbunatati considerabil calitatea vietii in cazul acestei boli potential invalidante cu o reinsertie socioprofesionala completa cu prognostic foarte bun.
Si inca o completare importanta: aceasta afectiune si costul tratamentului chirurgical sint incluse in sistemul asigurarilor de sanatate.
Dr. Sorin Adrian Adetu, Centrul Medical ProEstetica, Bucuresti
str. Tudor Stefan nr. 38-40
tel-fax 2305200/2317795
0722525965
