Pina la 40 de ani (multi inainte!, mersi, mersi!), am stat si eu la sute de mese. Dar cind m-am ridicat, n-am avut ca obiectiv sa ajung celebru peste noapte, ci sa continui noaptea. Pe la alte mese, la gagici, la discoteca sau la somn, acasa. Avocatul Pirlica s-a sculat de la masa si a plecat la revolutie. Impreuna cu sotia. Nici nu ma intereseaza daca a drincanit sau nu. Ar fi fost chiar mai bine sa fie matol, fiindca avea scuza ca-l minau iluziile, halucinatiile, dileala post alcoolica. Daca n-a baut nimic, inseamna ca avocatul de gaini e un carierist decis s-o ia pe scurtatura. Pina sa provoace intilnirea cu Basescu, Pirlica era un avocat obscur, fiu al unui scriitor bunicel, dar tot obscur, ca nu-l confunda lumea din tramvai cu Tarzan sau cu Nelu Ploiesteanu. Acum, avocatul Pirlica se sparge in interviuri. Zice ca vrea sa redevina simplu cetatean, dar intr-un an il veti vedea cum combate in politica mare. Ca sa ajunga la notorietate in urma unor raporturi cu presedinti de stat, alti oameni au muncit din greu. Am doua exemple. Corina Cretu si Tatulici. Corina Cretu, ziarizda (aviz maimutoilor din presa: boilor, termenul imi apartine, ori ma citati ori nu-l mai folositi!) preferata a lui Iliescu Ion, a dat citiva ani din trupul ciolanos pina sa-si treaca in CV ca i-a pus o intrebare lui Clinton. N-a scris un articol care sa-i placa lui Clinton. I-a pus o intrebare. Complicata misiune! Cit despre Tatulici, el a trudit zeci de ani pe sub posterioarele puterii, indiferent de natura in care se manifesta aceasta. Natura tare, moale sau apoasa.