Avocatul de la serparie

Dupa copii, vad ca Basescu bate si avocati. In ritmul asta, n-ar fi exclus sa auzim ca a caftit si un pluton de executie. Nu ma pricep la probe cu pixeli albastri, dar stiu serparia unde era cazat acel zeu al justitiei si mi-e de ajuns. E vorba despre Vila Scriitorilor de la Neptun. Daca era ceva de capul lui, agresatul ar fi cistigat suficient incit sa nu stea in paragina aia. Acolo isi fac vacanta doi poetastri la duzina de bunicute si trei prozatori la suta de cumnati, nepoate si verisori din Rosiori. Despre plozi nu mai amintesc. Geme de ei literatura româna, dar mai ramine loc la bufet, pe terasa, in parcare. Misto e cind da cite o petrecere un copil de scriitor. Daca tac-su a scris o carte cit trei stiri de ziar, baiatul aduce 50 de invitati. Daca ilustrul lui parinte s-a remarcat si cu niste denunturi la Secu, are dreptul sa-i cheme si pe rockerii care au venit la mare cu nasul de pe tren. Spre rusinea mea, am fost si eu la asemenea chermeze, asa ca stiu ce zic! Consolarea mea e ca eram mai tinar. Din ’95 n-am mai calcat in acel spatiu privilegiat al snitelelor mai ieftine decit la Vama Veche. Dar sa va spun ce m-a scirbit definitiv. Un nume greu al culturii noastre, O.P., s-a dus in camera sa mai agaseze putin eternitatea cu niste rinduri giugiuc. Isi cumparase o sticla de kiwi de 250 ml. A transferat continutul intr-un pet de 2 l si a adaugat apa de la robinet pina la dop! Cind am vazut, mi-am zis, „hopa, baiete, scrie, fura, fa ce vrei, dar nu sta aproape de meschinii astia, fiindca le place sa-si manince de sub cur si daca au bani!”.