Pauza s-a terminat! Apropierea datei de 1 septembrie agita intreaga scena politica. Practic, Puterea si Opozitia reiau acum ostilitatile din punctul in care le-au lasat pe 30 iunie, vorbind obsesiv tot despre remanierea Guvernului si motiunea de cenzura.
Inainte de vacanta parlamentara, Boc promitea solemn deputatilor si senatorilor PDL o remaniere la inceput de toamna. Concomitent, PSD se jura ca va vina toata vara voturile necesare motiunii de cenzura, pe care sigur o va depune, evident tot in toamna.
Canicula de sezon a infierbintat mintile parlamentarilor democrati care, injurati corespunzator in vacanta, bat acum cu pumnul in masa cerind improspatarea Guvernului. Mult mai molesiti de caldura, pesedistii in schimb nu au reusit, timp de doua luni, sa cada la pace cu liberalii si sa convina asupra unei formule guvernamentale viabile post Boc.
*Ar fi absurda agitarea apelor inainte de motiune*
Cum motiunea de cenzura ramine o certitudine (ea va fi sigur depusa), o remaniere avant la lettre nu se mai justifica, indiferent de asteptarile pedelistilor (si nu numai). De aceea poate Emil Boc raspunde acum cu jumatate de gura colegilor care insista sa afle cit mai repede ce capete vor cadea si cind anume. Chiar daca nu sint pe placul democratilor, reticentele prim-ministrului se justifica daca stai sa te gindesti ca este o prostie sa-si remanieze echipa cind ultimele informatii arata ca o motiune de cenzura ar putea trece de aceasta data. Situatie in care tot Guvernul Boc va fi remaniat, dar pina-n temelii.
Pe de alta parte, daca Opozitia va inregistra un nou esec, Emil Boc nu mai trebuie sa tina cont de adversari tocmai pina-n februarie (nu se poate depune decit o astfel de motiune intr-o sesiune parlamentara). Vor fi suficiente doar niscaiva sacrificii ritualice, bune de inchis gura propriului partid macar peste iarna. Iar cu pedelistii, premierul are sanse sa cada la pace, cita vreme multi dintre ei se tem ca o remaniere inseamna totodata si “slabirea” Executivului, plus “intirzierea” aplicarii programelor si masurilor anti-criza anuntate in ultimele doua-trei luni. Rau este ca, indiferent de tabara din care fac parte, pro sau contra remanierii/debarcarii Guvernului Boc, politicienii si analistii care toaca zilnic subiectul in tot felul de sezatori televizate nu sint in stare sa propuna o varianta de Doamne ajuta.
Cele doua partide din opozitie, primele indrituite sa vina cu o solutie, se ciondanesc in schimb intre ele pentru locul de primadona a politicii anti-guvernamentale fara a admite, macar la nivel verbal, ca ar fi gata sa conlucreze pentru o administrare mai coerenta si mai corecta a tarii.
