O companie care vrea de ani buni sa inceapa sapaturile la Rosia Montana a luat 20 de atirnusi, pardon, de oameni influenti din presa noastra si i-a trambalat in Noua Zeelanda, ca sa viziteze o mina de aur. Si sa se inspire. Si sa scrie obiectiv, cit se poate de obiectiv, dupa ce au zburat la business class — 7.200 euro biletul. „Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta in poarta” si codul deontologic nu sint temele mele favorite. In Occident, spaga se cheama lobby. In ceea ce-l priveste pe ziariciul român, el are scrisa, in cartea de munca, deviza „da si mie!”. Calatoriile in strainatate fac parte din zestrea jurnalistului. Sa vedeti cum se stinge pana de foc a mizgaliciului, cind o uda diurna. Vechea expresie „poezie-saracie, reportaj-avantaj” va ramine mereu valabila. Ceea ce ma distreaza e ca multi dintre voiajorii in Noua Zeelanda sint sefi de publicatii sau de televizii. Iar la intoarcere, isi vor ameninta subalternii, in sedintele de redactie: „ba, pe care-l prind cu bacsis, il rad!”. Angajatii — smirna, patrunsi de respect!. Inlemnesti in fata unor oameni seriosi, plini de raspundere, care n-au facut un compromis in vietile lor. Pe de alta parte, haideti sa fim umani, sa intelegem si slabiciunile persoanelor importante! Poate Tatulici sa refuze o mina de aur?