La baza stresului sta intotdeauna o stare inconfundabila de frica. Si frica este cauza prabusirii tuturor sistemelor de functionare in plan omenesc; sistemul imunitar, sistemele economice, sistemele sociale, familiile, grupurile — de orice natura ar fi ele – se fac „arsice” oricind si oriunde apare frica. Nu-i vorba aici despre acea doza minima de frica, al carui rol este „apararea”. A fi prevazator nu-i acelasi lucru cu a fi infricosat. Una-i sa-ti fie frica de sarpe numai mental si alta este sa te echipezi corespunzator atunci cind esti intr-o excursie in care probabilitatea de a intilni un sarpe este foarte ridicata. Daca ti-e frica de serpi cind stai linistit in fata televizorului, este cazul sa te alarmezi privind logica proprie si sa tratezi cu seriozitate stresul de care suferi. Frica distruge. Sau – mai bine spus – omul se autodistruge prin frica. Efectul esential al fricii este o ploaie de substante nocive (catecolamine) care se revarsa in corpul propriu, prin obisnuinta creierului de a crede real obiectul fricii. Mintea crede ca sarpele la care ea se gindeste este real. In mod asemanator, mintea are obiceiul de a face reale o multitudine de intimplari imaginare. Ea te face sa crezi ca o persoana pe care o iubesti te poate parasi. Frica de un eveniment inexistent este cauza stresului. Iar in timpul stresului nu mai poti vedea — pur si simplu — faptul ca evenimentul de care ti-e frica este doar in mintea ta. Puterea mintii se dezvaluie prin aceea ca ea are obiceiul de a-ti arata ca exista ceea ce nu exista. Si, cind vezi ceea ce nu exista, nu mai poti vedea ceea ce exista. Cind mintea vede posibilitatea de a fi abandonat de o fiinta draga, nu mai vezi fiinta draga, cit ceea ce crezi ca ar putea fi sau face ea. Nu mai vezi ca aceasta persoana este cu tine. Frica te face sa vezi ca reala situatia in care ea te paraseste. Frica te face sa vezi sui toate lucrurile care te inconjoara si — in acelasi timp — te imbie sa consideri viziunea aceasta ca fiind palpabila si reala. De fapt, in spatele fricii isi ascund capetele proiectiile tale anterioare, gindurile din trecut, afirmatiile despre o lume care-ti ia ceea ce tu vrei sa ai. Cu cit frica te copleseste mai mult, cu atit logica ta se strimba, iar posibilitatea de a vedea realitatea intr-o lumina creatoare de endorfine se reduce pina la disparitie. Gindirea aberanta devine regele omului plin de frica. El nu mai poate vedea faptul ca „sarpele” nu este prezent. El este distrus la gindul ca ar putea fi abandonat exact atunci cind are toate motivele sa se simta iubit. El vede ca ar putea sa nu aiba ceea ce are. Frica te face sa vezi ce nu este si sa ignori ceea ce este. Si de aici incepe partea ei distructiva. Caci frica distorsioneaza mintea. Si, prin aceasta, distorsioneaza intreaga realitate. Frica aduce irationalul pe post de rational si face din lipsa logicii o logica imbatabila. Primul remediu impotriva fricii este acela de a decide sa gindim. Caci, daca plecam in excursie si ne luam masuri de prevedere privind intilnirea cu un sarpe, nu este posibil sa ne fie frica de aparitia lui. Daca frica continua, este clar ca suferim de stres. Pentru a scapa de stres nu este posibil prin nicio pastila inventata de om, ci printr-o crestere a starii de constienta. Si prin obisnuinta de a gindi corect.
National
