Doar cei pasionati de istorie isi mai amintesc ca, in 1939, pe 23 august s-a semnat la Moscova pactul Ribbentrop-Molotov , prin care România pierdea Basarabia.
Dupa instaurarea regimului comunist, 23 august a devenit Ziua Nationala a României. Se sarbatorea „revolutia de eliberare sociala si nationala si eliberarea de sub jugul nazist”. Tineretul cel obisnuit cu i-Pod-uri, laptopuri si telefoane BlackBerry nu are cum sa-si aminteasca parada militara, urmata de defilarea oamenilor muncii si, invariabil, de discursul Celui Mai Iubit Fiu al Poporului. Aplaudat si de delegatii din tarile socialiste „fratesti” din Europa de Est sau Lumea a Treia. Pregatirile pentru „sarbatoarea revolutiei socialiste” – nu numai pentru defilare, ci si pentru spectacolele in aer liber care aveau loc pe stadioane – durau doua – trei saptamini, si erau „impanate” cu duminici lucratoare. Dupa defilare si discurs, Bucurestiul si marile orase se goleau brusc. Românii se duceau la iarba verde, care pe unde apucau, si puneau gratarele. Atunci ca si acum, „meniul festiv” consta din mici si bere, cu lubenite la desert. Manelistii nu venisera inca la putere, dar casetofoanele rageau muzica sirbeasca, turceasca si greceasca – in numele internationalismului proletar. Prin parcuri, tarafuri de muzica populara – pentru „ai batrini”. Tineretul, mai degraba amator de muzica disco, se repezea in tufisuri, pentru a pune in practica politica demografica a Partidului. La sfirsitul zilei, atunci ca si acum, mormane de gunoaie prin parcuri si paduri, pe care le mai stringeau pionierii si utecistii scosi la munca patriotica. Seara, film – istoric sau de actiune. Despre 23 August. Prilej pentru inca o portie de mici si-o berica… Dar azi 23 august nu mai intereseaza pe nimeni. In plus, e luni – adica incepe o „noua si frumoasa” saptamina de munca. Pentru cine nu e somer…
Mircea Bujoreanu
