Toti marii intelepti ai lumii s-au izolat, fie de-a lungul intregii vieti, fie de-a lungul multor ani. Nu pentru ca ar fi fost la mijloc o fuga de lume, o fuga de responsabilitate ori de intelegere a tainelor existentei, cit din necesitate! Lumea reprezinta un mediu in care – vrei nu vrei – te contaminezi „energetic” cu cele mai stranii, mai neplacute si mai bizare ginduri si trairi. Marii initiati le interziceau discipolilor sa iasa in lume tocmai pentru a preveni riscurile contaminarii energetice. In lume, devii ca lumea! In lume, fara sa stii cum si de ce, preiei metehnele lumii, te incarci cu ele, parca le duci in circa, precum ai duce niste pietre de moara. Mediul energetic al lumii continua sa fie intesat de stari debusolante de iritare, de invidie, de ura, de tristete, de durere si de stari ce te coboara intr-un soi de Iad fara speranta. Oricit de puternica, de frumoasa, de curata ar fi lumina unei fiinte, nici ea nu scapa de direle fierbinti si incredibil de deprimante ale mediului lumesc atunci cind omul se afla in lume. Lumina neasemuit de frumoasa devine ca un biet beculet in prea mult intuneric. De aceea izolarea reprezinta o necesitate pentru aceia ce au ales un drum spiritual. Nu pentru ca intunericul ar fi mai puternic decit lumina, cit pentru ca presiunea lui in lume intirzie cresterea intru lumina si poate deveni un tavalug atunci cind, inca, nu am depasit toate etapele necesare ale drumului spiritual. Fiintele umane sint imprejmuite de un cimp energetic, a carui sensibilitate intrece imaginatia. Orice gind propriu sau gindurile din mediu, orice schimbare de temperatura, de alimentatie, dar – mai ales – orice interferente ale Egourilor genereaza caderi si slabiciuni puternice in cimp. Dorinte si frustrari, vise neimplinite si suferinti, ginduri absurde, dar indreptatite ale Eului omenesc slabesc cimpul energetic si, prin aceasta, ataca lumina pe care ne straduim s-o intretinem prin ani intregi de munca. Mediul inconjurator si calitatea oamenilor ce ne inconjoara este in mod esential o veriga catre lumina sau intuneric, catre inaltare sau cadere. Ispitele ce strajuiesc lumea si mediul energetic existent in lume pot constitui baraje de netrecut pentru cei mai multi dintre cautatorii iubirii, ai luminii si ai binelui. Mediul inconjurator este substanta luminii si garantia frumusetii sale. A ne inconjura de oameni bine intentionati, fericiti, blinzi, pe cit mai mult liberi de Egoul lor, de sentimentul importantei personale, pe cit mai mult eliberati de prejudecatile si abstracizarile Eului echivaleaza cu o „izolare” in aerul blind si primitor al muntilor. Prin gindurile lor frumoase, prin curatenia inimii lor, prin intelegere si intelepciune oamenii din jur ne daruiesc tot ce putem obtine mai mult de la viata. Daca gindurile ne sint prinse in plasa recompenselor, a frustrarilor, a Eului ce se vrea prea marit si a ingimfarii umane, energia ce ne impresoara se transforma intr-un pietroi insuportabil si greu de invins, oricit ne-ar fi lumina de puternica. Si, daca ne simtim rau intr-un mediu, atunci avem nevoie sa schimbam ceva in el si chiar sa schimbam mediul negativ. Climatul energetic global in aceasta perioada, marcat de criza, de tensiune, nesiguranta si frustrari nenumarate sugereaza ca fiecare dintre noi are nevoie sa gaseasca modalitati de „evadare” sau/si izolare. A ne intilni cu oameni a caror prezenta ne incinta, a merge in locuri placute, a avea activitati care ne bucura, a vedea un film de comedie, o emisiune de divertisment, a citi o carte care ne place sint numai citeva dintre activitatile prin care ne putem apara de emisiile energetice negative provenite din mediu.
National
