Nu se poate trai din „aparaaa Duckaaaadam!”

Ca sa ai legende, trebuie sa le meriti. România nu are grija nici de nou-nascutii ei, darmite de legende. Asa cum sint legendele noastre. Cu derapaje, cu slabiciuni. Am fost la emisiunea „Fanatik”, a lui Horia Ivanovici, si am stat linga Duckadam. Riciit de noi, cel care a fost imparat pentru o noapte — dar ce noapte!, aceea de la Sevilla — a intrat si pe panta neplacuta a discutiei. Boloni a spus despre el ca a gresit ducindu-se la Steaua, ca e decorativ in Ghencea, ca Gigi se foloseste de el. Duckadam a raspuns ca vorbeste, din cind in cind, cu Boloni, dar, ca in urma cu vreo doi ani, cind avea de ales intre moarte si o operatie riscanta, scumpa, prea scumpa pentru posibilitatile lui, nu l-a sunat decit Gigi Becali si a acoperit toate cheltuielile. Am replicat pe loc „ahaaa, inteleg ca nu se poate trai din «aparaaaa Duckaaadam!», din imaginile pe care le vedem la televizor cel putin o data pe saptamina”. Regret ca o spun, dar noi l-am folosit pe Duckadam ca abtibild. Poate ca si Gigi procedeaza la fel, dar a platit pentru asta. Pe vremea cind era vames, Duckadam cistiga mai bine decit in perioada in care a jucat la Steaua. Numai ca nevasta si fiica lui au vrut sa plece in America, el le-a insotit, nu s-a acomodat printre yankei si s-a intors acasa, unde isi pierduse pozitia. N-o avea el rutina si curvasaria unui presedinte de club, dar sta intr-un jilt care i se cuvine. In ceea ce-l priveste pe domnul Boloni, sa ceara dinsul autonomie prin Belgia, prin Arabia si chiar pe Saturn, ca tot ungurii au ajuns primii si acolo.