Nu se poate spune ca arta clipului TV nu a evoluat semnificativ in România, de la „V-am prins, vrajitoarelor!” pina la „Marea ieseala”.
De fapt, stind si gindindu-ne un pic, exact asta se poate spune.
Pe linga penibil, mai exista insa si alte doua prezente constante in
videoclipurile noastre. Este vorba despre doua locatii – folosim acest cuvint atit in lipsa unui sinonim mai bun, cit si pentru a le da o zi libera dracilor care-l chinuie pe George Pruteanu – locatii devenite faimoase in ciuda plictiselii ce pune indata stapinire pe cel care le viziteaza in carne si oase.
Poate cel mai comun dintre toate locurile comune din videoclipuri mai este cunoscut si ca emblema neoficiala a judetului Buzau. Desigur, nu vorbim despre covrigul local, plicticos doar daca nu stii sa alternezi in mod armonios partile cu sare si mac cu partile fara, ci despre vulcanii noroiosi. Unici in lume, la fel ca vulcanii noroiosi din Iran, Rusia, Indonezia, Ucraina si Italia, cei de linga Buzau sint o minune a naturii, cea mai fascinanta caracteristica a lor fiind aceea ca nici nu-s vulcani, nici nu scuipa chiar noroi.
Atunci cind un regizor român de videoclip are nevoie de un decor care sa evoce o lume nepaminteana nu se pogoara pina in Zabrauti, ci prefera sa trimita echipa de filmare la ceva mai accesibilii vulcani noroiosi. Consecinta este ca, in orice clip românesc, te-
merarii exploratori ai unei lumi noi, cu legi stranii si creaturi monstruoase, invariabil ajung la vreo 30 de kilometri de Buzau. Aceasta spune multe si despre imaginatia fertila a creatorului român de frumos, care nu-si poate imagina alte lumi decit sub forma de mocirle, dovada stind si picturile indragitului artist noroios Sabin Balasa.
Al doilea loc in care in tara noastra se filmeaza videoclipuri din cele mai vechi timpuri este palatul de la Mogosoaia, care pentru generatiile mai tinere n-ar fi imposibil sa fi devenit o imagine la fel de usor de recunoscut cum erau pentru parintii lor Che Guevara, melodia din Dallas sau salamul de vara.
Atunci cind scenariul cere neaparat un decor care sa sugereze bunul gust, fastul si bogatia, regizorul român stie ca il paste o plimbare pina la Mogosoaia – la fel cum atunci cind e nevoie de o atmosfera care sa sugereze prostul-gust, vulgaritatea si mizeria, cauta prin Top 500 Capital sa vada cine ar mai fi dispus sa-si puna casa la bataie 2-3 zile.
Dar tot Mogosoaia primeste vizita echipei de filmare si atunci cind scenariul cere un decor care sa sugereze distractia tinereasca in momentele fericite din viata unui cuplu de tineri casatoriti, bucuria adoptarii primului animal de casa, bucuria si mai mare a descoperirii unui absorbant intim cu adevarat eficient sau pur si simplu scene din viata boema a marilor artisti. Sau poate o sumbra temnita din timpuri demult apuse. Ori o scena din timpul invaziilor tatarilor. Sau, mai rar, o calatorie pe alta planeta,
atunci cind vulcanii noroiosi sint deja ocupati, pentru ca prima varianta a reclamei la absorbante intime a fost refuzata de client.