Singuratatea soferului in excursie (II)

Soferul unui grup de excursionisti poate totusi restabili armonia intre pasageri. Sa presupunem, de pilda, ca excursia este planuita in strainatate si ca, la punctul vamal, va intreba un vames de unde isi poate procura o „rovigneta”. Desigur, s-a exprimat nefericit, el vroia de fapt o „vigneta” – „ro” vine de la România. Toata lumea se va prapadi de ris si se vor face o multime de glume pe seama soferului:
– In Bulgaria se cheama „buvigneta”.
– Ha-ha-ha! Si in Ungaria „huvigneta”.
– Ha-ha-ha! La rusi – „ruvigneta”.
Sa mai spunem ca orice fel de gluma, oricit de slaba – pare greu de crezut, dar da, chiar si cea cu „buvigneta” -, este o sursa inepuizabila de veselie si poate fi repetata ore in sir, obtinindu-se acelasi efect hazliu de fiecare data.
Pe tot parcursul drumului, larma din automobil nu inceteaza decit in doua situatii.
In cel mai comun caz, se intimpla atunci cind conducatorul automobilului este oprit de politie si amendat pentru o contraventie rutiera. Bineinteles ca niciun excursionist nu se va oferi sa imparta amenda cu soferul, asa ca, atunci cind acesta se va intoarce in masina, va constata ca absolut toti pasagerii au cazut intr-un somn adinc, intilnit de regula la oamenii care nu au mai dormit de cel putin 72 de ore. Mi s-au semnalat chiar cazuri de soferi care au comis intentionat incalcari marunte ale legii rutiere in dreptul unei masini de politie pentru a fi amendati si a putea sofa neperturbati macar o bucata de drum.
Cea de-a doua situatie se intilneste la intoarcerea din excursie. Acum, toata lumea este obosita, iar pasagerii vor profita de bancheta comoda pentru a trage un somnic. Desigur, soferului i-ar prinde bine putina conversatie ca sa nu adoarma la volan, dar nimeni nu este dispus sa-si neglijeze propriul confort pentru el.
Odata ajunsi acasa si revigorati dupa somnicul de pe bancheta din spate, excursionistii tisnesc din masina, isi iau bagajele din portbagaj, se imbratiseaza si promit sa-si trimita unul altuia pozele facute in calatorie. Singurul care nu participa la veselia generala este soferul – el abia se mai tine pe picioare de oboseala. La despartire, este totusi batut amical pe spate de prietenii sai:
– Daca stiam cum conduci, mergeam cu trenul.
– Si n-aveam nevoie nici de buvigneta!
– Ha-ha-ha!
– Ho-ho-ho!
– U-hu-hu!