Nu sta prea multa vreme in suferinta. Nu cauta prea mult la defectele, relele, strimbaciunile si nelegiurile altora ori la ale tale. Nu cauta prea mult la ce-ai gresit, la ce ai facut rau ori la ce au gresit altii fata de tine. Iesi din grota starilor joase ale constiintei, care te indeamna sa te simti rau, nefericit, infricosat, ingrijorat si nemultumit. Caci, de vei sta prea mult acolo, te vei scufunda in Iad si o vei face prin libera ta alegere. Suferinta la care te gindesti costa prea mult pentru a intirzia in ea. Si acolo, in suferinta aceea, in iritarea, enervarea si-n frica ta – oricit de justificate ar fi ele pe moment – pindesc balauri care abia asteapta sa te scufunde mai mult, sa-ti distruga structurile cerebrale, sa-ti inunde corpul cu substante ale distrugerii. Costa prea mult sa te simti suferind si costa prea mult sa ramii concentrat asupra a ceea ce nu ai, nu poti sau nu stii sa faci. Fii doar un vizitator al Iadului, priveste putin, invata, observa ca te face sa te simti tot mai ingrozitor si pleaca de acolo. Fii constient de tine insuti si alege sa locuiesti in lumina constientei. Poti deveni disperat dupa bucurie daca alegi aceasta. Poti fi disperat dupa iubire. Ia o decizie chiar acum, caci decizia ferma este pasul catre Raiul care te asteapta tot in launtrul tau. Fii disperat dupa bucurie si disperat dupa a face daruri, caci acesta este drumul catre starile inalte ale constiintei. Nimeni nu poate alege si decide in locul tau pentru Rai sau pentru Iad. Du-te in suferinta doar sa privesti acolo cu un ochi, pentru a-ti extrage intelepciunea de viata. Priveste cu un colt de ochi spre el si pleaca repede. Caci orice intirziere inseamna amagire si durere. Bucuria vietii te asteapta intotdeauna. Pacea, iubirea si acceptarea deplina te asteapta. Ele exista cind ochii tai se obisnuiesc sa le vada si inima ta se obisnuieste sa le simta. Cind mintea ta iese din Iad, intra in Rai! Nu intra in panica daca nu poti iesi dintr-o data, dintr-un singur salt, dintr-o singura dorinta. Dar nici nu te crede in Iad dintr-o simpla deprimare, dintr-un singur gind aiuritor sau dintr-o spaima trecatoare. Aminteste-ti ca trece suferinta si ea va trece mai repede. Cauta sa te insotesti de oameni veseli si de imprejurari placute. Du-te in natura, plimba-te, iesi pe strada, fa pasi pe jos, inspira aerul – asa cum o fi el, chiar si poluat. Nu conteaza aerul poluat. Nu conteaza decit sa iesi din Iad. Conteaza doar sa renunti la placerea ascunsa de a crede ca esti un nefericit ori ca totul se darima in jurul tau. Du-te in locuri in care oamenii se bucura si vei primi bucuria aceea, ca pe o energie mintuitoare. Nu sta inchis intre patru pereti cind nu te simti bine in interior, caci atunci inviti Iadul la tine si el nu se lasa asteptat. Daca raul interior te cuprinde in toiul noptii, roaga-te. Rugaciunea este foarte puternica. „Tatal Nostru” este o rugaciune deosebit de puternica si te scoate din Iad, daca tu alegi aceasta. Rugaciunea inimii este, de asemenea, puternica. Nimic nu-i pierdut, chiar daca uneori pare ca totul s-a pierdut. Ca nu mai ai nicio cale, nicio iesire. Te afli doar intr-un moment nefericit, dar este doar atit; un moment, o perioada. Asa-i viata; cu locuri netede si cu gropi, cu probleme si cu bucurii. Daca te simti deprimat se intimpla doar pe moment, dar in urmatorul moment, peste o zi, o saptamina sau mai mult timp vei intelege ca a fost „moment”. Trece disperarea. Nu se poate altfel; nu esti amagit cind ti se spune ca treci printr-un fragment nefericit „de viata”. Miine va fi mai bine! Este imposibil ca nefericirea sa stagneze, golul sa fie etern, suferinta de neinvins. Ai incredere in procesul trecerii, al schimbarii; el este real, puternic si intotdeauna face ca, dupa furtuna, sa zimbeasca si soarele!
National
