Iubirea ingusteaza si/sau largeste cimpul constiintei, te face sa vezi roz si ce-i negru si te-ndeamna, aproape demonic, sa vezi defectele fiintei iubite ca pe niste veritabile calitati. Numai cine n-a iubit nu stie cit de orb devine cel ce iubeste. Orbirea din iubire sporeste iluzia transformarii bizare a noptii in zi si face din lumea inconjuratoare un imens pustiu, vazut ca o galaxie solara. Este galaxia in care el si ea traiesc emotia contopirii, a vietii eterne, a multiplicarii si a comprimarii lui doi. Intr-o astfel de iubire nu mai poate patrunde alta forma de exprimare a emotiei, nu exista decadere, nici pacat, nici disperare. Disperarile adevaratei iubiri se traiesc in suflet, precum ploile de vara, repezi si sublime, prin racoarea lor catifelata. In iubire poate fi slabiciune, dar nu distrugere. Poate fi tristete, dar nu tradare. Secreta sau nu, iubirea nu are a face cu principiile societatii, nici cu morala sociala, ci are propriile-i principii, intotdeauna emotionale si propria-i morala, intotdeauna desavirsita. Morala iubirii nu presupune tradare, caci ea este insasi iubirea. Morala iubirii inseamna totul pentru fiinta iubita. Sfirsitul relatiei nu este sfirsitul iubirii. Desavirsirea sentimentului si certitudinea existentei lui apare chiar dupa ce relatia dispare. Cine-si afiseaza iubirea pe pereti, tradeaza. Nu persoana iubita este tradata, ci insusi sentimentul iubirii. A trada iubirea se constituie intr-un pacat autentic, pentru ca iubirea transcede fiinta umana si chiar moartea. Omul moare, dar sentimentul iubirii face parte din zestrea colectiva a umanitatii, capabil sa se individualizeze in acelasi timp, sa se autocreeze si sa creeze. Cine tradeaza iubirea o scoate pe trotuar, la vederea tuturor si, in loc sa o spele, ca pe o camasa de soi, o murdareste ca pe un obiect neinsemnat. Este mai cinstit pentru oameni sa-si afirme iubirea sau lipsa ei, decit sa tradeze dintr-o motivatie egoista, asezata pe joasele frecvente ale energiei iubirii. A spune „iubesc omul acesta”, dar a actiona ca si cum nu-l iubesti este ca si cum ai spune ca tesi un covor, dar tie iti iese din mina o cirpa de bucatarie. Peste toate, vinovatia de a iubi nu exista decit atunci cind traiesti sau ai trait o falsa iubire. Vinovati sint acei oameni care nu iubesc. Faptele desavirsesc cuvintele, asa incit cine iubeste, faptuieste, caci fapta este copia sentimentului autentic. Durerea, disperarea, tristetea persoanei iubite, create de cineva care iubeste, sint manifestari egoiste ale unui om care nu cunoaste nici sentimentul iubirii pentru aproapele sau. Iubirea de aproape este suficienta pentru a defini maretia iubirii si neputinta de a produce suferinta prin ea. Dar iubirea autentica se ridica deasupra urii, a micimii umane, a orgoliilor, a fricii, a frustrarilor. Ea da consistenta personalitatii si este in stare sa modifice prin puterea sa chiar si sufletul unui criminal. Tradarea iubirii inseamna toate sentimentele negative acumulate in suflet si aruncate, ca la popice, peste omul iubit. Tradarea inseamna tocmai a rapi speranta in iubire, increderea in oameni, increderea in bine, in frumos, in emotie. A trada inseamna a pune in cutia Pandorei distrugere in loc de speranta. Cine rapeste speranta, rapeste iubirea si cine rapeste iubirea se confrunta cu natura sa tradatoare. Cind nu iubim este suficient sa speram in iubire, sa o asteptam si s-o chemam. Cind cineva darima muntele sperantei, darima un intreg univers. Nu o lume politica, nu o viata sociala, nu o iluzie si nici o tara, ci universul unui suflet, marele necunoscut si marele ranit in lupta dintre iubire si tradare.
National
