„Am auzit ca proprietarul unei mari firme a cumparat o pancarta pe care scria «Fa-o acum!» pentru a-si impulsiona muncitorii sa munceasca mai bine si cu mai multa promptitudine, si a agatat-o la intrarea in companie. Dupa citeva zile, un prieten l-a intrebat ce efect a avut asupra angajatilor. Barbatul i-a raspuns: «Nu cel pe care l-am asteptat. Contabilul a furat zece mii de dolari si a disparut, directorul principal a fugit cu secretara mea, trei muncitori au cerut sa le majorez salariile, dactilografa a aruncat masina de scris pe geam, iar femeia de serviciu… ah, chiar mai inainte, cred ca mi-a pus otrava in cafea… aaah!»”. „Fiecare asculta doar prin vise si va interpreta totul asa cum doreste”, spune Osho, care si citeaza povestea patronului nefericit.
Interpretarea nu este o problema izolata, ci un izvor universal de confuzie, din care au fost extrase toate aberatiile lumii. De interpreti n-a scapat nici Hristos, nici Buddha, nici Mahomed, nici Dumnezeu insusi. Si nu interpretarea in sine ar fi viermele existentei confuzionale, nu dorinta de a fi tu insuti si nevoia de a face imprejurul tau o realitate echilibrata, cit interpretarea in scopul satisfacerii dorintelor ascunse. Abia asteptam sa gasim scuze si pilde care sa ne deschida drumul catre trairile instinctuale aberante. Abia asteptam sa iesim din chingile educationale, din maniere, din sinul responsabilitatilor si al virtutilor, pentru a scoate din noi instinctualul, animalicul, forta necunoscuta si nerecunoscuta a distrugerii pe care o purtam in noi in ascuns. Pentru aceasta, ne servim de intelepti si de filozofi. De Biblie, de Coran si de orice lucru sfint. Afirmatia unui sfint devine un soi de invoire pentru pacat, un drum deschis catre anarhie si desfriu. Cindva s-a spus „traieste-ti clipa”. Interpretarea afirmatiei a descris o revolutie a instinctelor si nu una a spiritului, a luciditatii, a existentei in prezent, o dezinhibare a bucuriei de a trai aici si acum. Omul si-a luat libertatea de a se autodistruge prin satisfacerea placerilor. Interpretarea urmeaza dorintele ascunse si satisfacerea placerilor noastre. Observatia lucida, necesara unui spirit prezent in clipa aceasta este cu totul altceva decit interpretarea a ceea ce trebuie sa fie clipa prezenta. Rabdarea de a intelege ce este acum ii apartine doar celui ce traieste in prezent. Eliberarea de instinct nu este si existenta in prezent. Manifestarea prin instinct nu este o forma de eliberare de suferinta, ci una care o creeaza. Noi traim intr-o stare de esec pentru ca ne opintim in interpretari convenabile pentru moment. Daca ni se pare ca banii ne aduc fericirea, ne vom zbuciuma sa-i avem si-n cursa aceasta ne vom impiedica de zale, de chingi, de piedici, de suferinti. Insusi drumul catre fericire ne dezvaluie ca exista un pret al oricarei fericiri, ca placerea si durerea izvorasc una din cealalta. Dar tendinta de a interpreta ne amageste mereu. Daca nu punem ochii pe bani, ii punem pe prestigiu, pe reusita, pe succes, pe femei sau pe barbati, pe sex sau pe politica si acestea devin mijloace de cautare a placerii. Nu-i rau sa cautam placerea, cum nu-i nici un rau in a dori sa avem bani ori sa iubim o fiinta de sex opus. Nu raul este problema cautarilor noastre, nu faptul ca avem dorinte, cit felul nostru de a interpreta natura existentei si incapacitatea de a-i intelege susurul fluctuant, presarat cu intimplari care vin si pleaca ori cu bucurii care vin si pleaca. A intelege discontinuitatea existentei este singurul mod in care putem accepta nefericirea si putem interpreta corect afirmatia: „Fa-o acum”. Poti face orice, dar asteapta apoi consecintele.
National