Cind crezi cu tarie in visul tau poti sa-l si realizezi. Credinta este felul in care esti atent la vis. Credinta este investitia ta energetica in realizare. Credinta neclintita in vis face ca visul sa prinda aripi, radacini, viata. In mod tulburator, realitatea se coloreaza cu fiecare vis pe care il avem despre noi insine, despre lume si viata. Toate acestea se transforma imprejurul nostru in ceea ce visam ca sint ele. In ceea ce afirmam ca sint. In ceea ce intelegem ca sint. Nu ne apare nimic, absolut nimic in realitatea existentei, fara a fi construit in interior mai inainte, prin visele noastre. Nu ne saboteaza niciun spirit bizar si nu joaca Dumnezeu zaruri cu noi, in intentia sarcastica de a ne testa puterea si indrazneala, curajul si sensibilitatea. De indata ce venim pe lume ne construim visul despre cum este si cum alegem sa fie viata noastra. Prin orice faptuim, simtim si traim noi ii punem caramizi visului nostru si, prin aceasta, devenim un soi de „mesteri Manole”, care ridica in vazduh imaginea propriei sale „manastiri” interioare. Cind crezi in visul tau, drumurile care duc spre el devin deschise si colorate in sublima izbinda a iubirii, a rabdarii si a sperantei. Cind crezi ca poti sa faci ceva, de indata incepi sa si poti. Realitatea nu prinde radacini precum imaginile mentale. Pentru a construi realitatea, ai nevoie de rabdare. Ai nevoie sa stii ca, nu cel ce asteapta cu febrilitate, cu indoiala ori cu frica are sorti de izbinda in materializarea visului sau, ci acela rabdator. Acela care nu se inspaiminta in fata vijeliei, acela ce nu abandoneaza rabdarea cind vremea se dovedeste aspra si neconforma cu visul sau. Sa crezi in visul tau inseamna sa poti invata virtutile rabdarii, sa poti intelege ca visele se construiesc si pe ruine, ca binele vine si prin ceea ce percepi a fi rau. Ai rabdare cind nu-ti merge prea bine si nu te lasa rapus de forta deprimarii, care pare a te invita la intelegere, nu la autodistrugere. La evolutie, nu la degradare. Crezi in visul tau si exerseaza clipa de clipa rabdarea si perseverenta. Vei intelege ca si ceea ce ti se ia, ti se da. Si ceea ce se darima noaptea este doar pentru ca tu sa lucrezi necontenit intru rabdare si speranta pe timpul zilei. Visele se implinesc, si nu doar cele frumoase. Visele tropaie uneori ca realitati si dupa ani intregi, cind pare ca uitasem, deja, de existenta lor. De aceea ni se pare ca vine ceva nou in existenta. De aceea pare ca sintem surprinsi. Visele trecatoare, visele de demult se pierd din memorie, ori pare ca cineva le sterge in mod abil din amintirea constienta. Ceva din noi, insa, le retine. Le memoreaza. Le lustruieste si, intr-o zi, le realizeaza. Si-n clipa aceea ni se pare ca n-am visat nicicind, desi nu-i in aparitia fizica altceva decit expresia propriei uitari. Sa fim atenti la vise si-n loc de cosmaruri, si-n loc de spaime, in loc de infringeri imaginare si suferinte fara seaman sa visam ceea ce ne place. Sa visam voit. Poate chiar sa ne asezam undeva, intr-un loc al nostru, unde putem percepe comuniunea cu noi insine si acolo sa ne impletim visele asa cum ne place sa fie ele. Si daca-n aceasta ar fi un simplu exercitiu de imaginatie, instantaneu, chiar in clipa imaginatiei, ne vom simti energici si frumosi. Sa visam lucid, constient, sa visam chiar daca in jurul nostru s-ar prabusi totul este un fel in care ii dam vietii noastre o sansa. Peste un ceas, o zi, peste 10 sau 20 de ani am putea privi uimiti catre visul ce ne apare ca o realitate!
National
