O pata neagra pe obrazul terorismului

Unul dintre lucrurile care nu inceteaza sa ma uimeasca este esecul invariabil al atentatelor cu bomba. De curind, presedintele iranian – al carui nume nu-l voi da aici ca sa nu-mi epuizez stocul de litere „h” pe luna asta – a scapat nevatamat dupa ce un om de bine a aruncat cu o grenada dupa el. Si nu-i singurul: aproape saptaminal are loc un atentat cu bomba care, fara exceptie, se soldeaza cu 1-2 raniti, si aia fiindca in momentul respectiv isi taiau unghiile, s-au speriat de explozie si si-au bagat unghiera in carne.
In mintea mea, un atentat cu bomba se presupune ca ar trebui nu doar sa-l faca terci pe cel vizat, dar sa si distruga totul in jurul lui pe o raza de zeci de metri. Pina si butelia unei babe din Giulesti, cind explodeaza, pune jos un bloc; in schimb, bombe cu zeci de kilograme de explozibil abia daca ridica un pic praful de pe strada si pornesc alarmele mai sensibile de la masini. Chiar si-n „Tom si Jerry”, cind sar in aer zece butoaie pe care scrie TNT, poti sa fii sigur ca motanul o sa apara dupa aia in chip de ingeras. Ei bine, in atentatele reale nu se intimpla asa: atentatorul iese dintr-un nor de fum, usor innegrit pe fata, iar victima prezumtiva se uita jenata in stinga si-n dreapta ca si cum ar fi tras cineva un vint zgomotos.
E peste puterea mea de intelegere cum pot unii oameni sa rateze un atentat cu bomba. Trebuie sa folosesti explozibil ca si cum ai pune de la altul si sa arunci obiectul respectiv in directia potrivita – cam asta-i tot. Nu-i necesar nici macar sa stii sa numeri pina la 5 sau 10 sau cit o fi, ca nu scrie nicaieri ca trebuie sa scapi. La alte tipuri de atentat se cere ceva pregatire: trebuie sa stii sa minuiesti o arma de foc, un cutit – nu mai zic de otraviri, unde se baga doar titratii. Atentatul cu bomba ar trebui sa fie insa accesibil oricui, practic sa fie „atentatul prostului”; de asta nu inteleg cum a putut sa se transforme intr-o rusine, o palma data terorismului de calitate.
Am observat, in schimb, ca pe cit de putine pagube fac atentatele cu bomba, pe atit de singeroase sint manifestari inofensive gen concerte rock, festivaluri culturale sau parade gay care fac zeci de victime fara niciun plan prealabil, fara vreun necesar de materiale – practic, e nevoie doar de putina bunavointa din partea celor prezenti. Acolo unde se aduna mii de hippioti, ecologisti si alti iubitori ai pacii si armoniei n-are cum sa nu iasa un macel incredibil, cum Osama bin Laden vede doar in visele lui frumoase. Asa incit am un sfat prietenesc pentru Hamas si Al-Qaeda: ma baieti, daca tot vreti sa omoriti oameni pe capete, nu mai bine organizati voi un eveniment cultural frumos gen „Salvati Gaza veche” sau „Zilele scurt-metrajului libanez”? Trebuie doar sa fie intrarea libera si sa aveti mare grija sa nu folositi niciun gram de explozibil sau alte obiecte periculoase, ca atunci sigur nu se vor mai pierde nenumarate vieti omenesti.