Daca tot repeti „viata-i o lupta”, „viata-I grea”, „totu-i urit in jur”, cum vrei sa fie viata? Daca tot spui „lucrul acesta nu este posibil” sau „eu nu pot cutare si cutare lucru”, atragi la tine situatia de a nu fi posibil acel lucru ori pe aceea „de a nu putea sa-l faci”. Devii precum usa unei case incuiate, prin care nu pot intra oamenii pentru a mai schimba cite ceva in interior. Si, neschimbind nimic in interior, nu se schimba nici in exterior. Caci casa fara stapin este atit de usor de recunoscut, cum si aceea in care locuieste un om harnic! Din punct de vedere psihologic, harnicia rodeste atunci cind intelegi ca si cuvintele tale creeaza si te creeaza. Caci s-a spus: „La inceput a fost Cuvintul. Si Cuvintul era Dumnezeu”! Cind cuvinti iresponsabil, in virtutea obisnuintei, adesea pentru a lega o conversatie de care te poti lipsi in orice clipa, ai nevoie sa-ti amintesti ca prin cuvintul tau definesti viata ta. Prin cuvintul tau construiesti un drum, un pod absolut in universul manifestarilor, unul pe care nu-l mai poate darima nimeni si nimic altceva, afara de propria ta constiinta si responsabilitate.
Fii treaz cind vorbesti cu tine insuti, inainte de orice. Caci cuvintul tau este gind manifestat. Fii treaz cind gindesti. Si, daca gindul te-ndeamna sa vezi lupta vietii, uritul, ceea ce nu-i posibil ori ce-i infricosator este pentru ca acesta-i podul de cuvinte pe care l-ai construit in trecut. Spune-i mintii tale inversul a ceea ce ea afirma. Spune-i intotdeauna pe dos. Incetul cu incetul ea se va obisnui sa „manifeste un Cuvint” care descrie lumea si propria ta viata intr-un mod nou. Acel mod nou de a te descrie devine realitatea ta. Daca „Dumnezeu este Cuvintul”, atunci toate cuvintele tale sint El si prin toate se manifesta puterea, iubirea si intelepciunea Lui. De aceea afirmatia ta devine realitatea ta. Fii treaz cu mintea, fii treaz cind vorbesti si aminteste-ti in fiecare clipa ca puterea Cuvintului se afla in mintea ta si pe buzele tale. Fa din el ce poti mai bun, ce poti mai frumos, mai vindecator si mai curat posibil, pentru ca viata ta sa fie buna, frumoasa si vindecatoare. Nu te multumi sa ramii agatat de expresia: „viata-i o lupta”. Priveste toate partile prin care viata isi demonstreaza armonia si perfectiunea si afirma-le pe acestea pentru ca ele sa fie atrase spre tine. Fii responsabil, fii treaz si, astfel fiind, iti vei aminti ca puterea (iubirea) ascunsa in Cuvint este mereu cu tine, in mintea ta, gata sa te serveasca asa cum „spui”! Dar, pentru aceasta, sa nu spui niciodata „nu pot”. Caci, asa cum rationeaza David Hawkins, un mare iluminat al zilelor noastre, „nu pot” inseamna intotdeauna „nu vreau”. Daca cineva ti-ar pune o arma la timple si te-ar intreba daca „poti”, orice, absolut orice, nu-i asa ca „ai putea”? Ai putea sa ierti orice ai crezut de neiertat vreodata doar imaginindu-ti arma cu pricina. Apoi, dind un pas inapoi din imperiul fortei, ai intelege ca „poti ceea ce vrei”, dar spui „nu pot” pentru ca, de fapt, nu vrei. A putea sa rostesti „cuvintul” care te creeaza, te ghideaza si iti construieste experienta emotionala devine o problema de dorinta. A spune „da, vreau sa fiu atent la ceea ce spun, caci ceea ce spun conteaza” iti schimba viata incetul cu incetul. O decizie prin care viata ta se muta din cantitate in calitate, din deprimare si frica in curaj si bucurie ar putea fi decizia ta de a gindi si a rosti „cuvintul” ca pe-o putere ce se afla la indemina ta in fiecare clipa. Prin propriul tau „cuvint” te ridici si prin el te cobori, caci cuvintul tau este puterea pe care o cauti, orice ai cauta. Cuvintul „iubesc” reverbereaza diferit de cuvintul „urasc”, iar cel ce le rosteste simte cu totul si cu totul altceva.
National
