Dupa meciul Timisoarei din Finlanda, n-am scris un rind. Rezultat normal, nu lauzi, nu critici, nu maninci spatiu. MYPA nu era Kuusysi Lahti sau TPS Turku, echipe cu care s-au chinuit, in anii ’80, Steaua si Victoria. Se intimpla, insa, in fazele superioare ale Cupelor Europene, iar asta inseamna ca finlandezii de atunci aveau ceva, ceva valoare. Timisoara s-a calificat spectaculos in fata unora care se urca pe talpici subtiri din lemn si-l cauta pe Mos Craciun prin Padurea de Argint. MYPA e o echipa de schi fond, un fel de Olimpia Balti de iarna, ca tot imi propusesem sa ajung la Dinamo. Olimpia Balti reprezinta stacheta europeana maxima pentru aceasta cazarma unde fotbalageala se concretizeaza prin infatuare si mondeneala. Hajduk Split avea ca antrenor un mos ramolit. Nici vorba de pleonasm, fiindca exista multi batrini cu mintea brici. In comparatie cu tataita de pe banca lui Hajduk, Cornel Dragusin e un pusti care joaca biza, lapte-gros, macao pe porunci. Dar a fost suficient ca sclerozatul croat sa schimbe, fata de meciul tur, doua-trei piese si sistemul. Andone n-a mai inteles nimic. Acum, Dinamo se afla „la un nou inceput”. In ultimii 20 de ani, „noul inceput” a avut loc de vreo 15 ori, si tot timpul in luna august. Am mai auzit ca s-a pierdut calificarea fiindca lui Dinamo ii lipsesc fundasii de valoare. Testeaza 7 sau 8, dar ii tine ascunsi prin hoteluri si case de creatie, ca sa nu fie rapiti de martieni, de Milan si de Avintul Vadu Oii. Daca tot cauta fundasi, atunci sa contacteze citiva asi in fund, sa transfere niste baieti tari in fundasie, de la echipa Insulei Mykonos. In locul liniei de fund Scarlatache-Moti-Garat (min. 28 Homei)-Pulhac ar trebui bagat fundul de linie Botezatu-Stephan Pelger-Razvan Ciobanu (min. 28 Fuego)-Mircea Solcanu.