Cele mai puternice si mai bune solutii pentru existenta si evolutia omului au fost codificate, dar nu prin cifre, cit prin atributul esential al simplitatii. Tot ce-i mai bun, este intotdeauna extraordinar de simplu si intotdeauna la indemina noastra. Dumnezeu pare ca n-a lasat nimic important spre a fi cautat in labirinturi infinite, cit prin iubirea sa maiestuoasa a asezat tot ce avem nevoie aici si acum. Expresia lui Hristos: „Crede si nu cerceta” atentioneaza asupra mintii omenesti, tentata sa despice marile si oceanele pentru a se convinge ca solutiile vietii sint intotdeauna complicate. Mintea adora complicatiile (aceasta nu inseamna ca ea este rea si trebuie s-o punem la colt), mintii ii luceste inteligenta de savant cind ne baga pe coclauri si ne invirte pe acolo, cu deliciul si ardoarea unui aventurier. Mintea zice: „ah, e bun acest lucru”. Si peste o clipa se razgindeste: „Ah, poate ca nu-i chiar atit de bun. Ar fi ceva si mai bun”. Iata cum face cercetatorul din mintea noastra sa ne zdruncine credinta. Uneori au venit la noi solutii foarte simple pentru vindecare ori pentru a trai mai frumos, pentru a ne simti mai bine in vietile noastre, pentru a ramine conectati la valorile inalte ale vietii, care sint iubirea, respectul pentru viata, bucuria de a trai si de a ne binecuvinta unii pe altii. Dar mintea a cercetat si a zis: „Nu, trebuie sa fie mai complicat. Este prea simplu si nu se poate aplica aceasta solutie”. Savantul din capetele noastre spinteca simplitatea si neaga valorile inalte pentru ca noi insine nu ne aflam, inca, pe drumul credintei in puterea acestora. Inca nu am fost curiosi sa intelegem ce inseamna „cere si ti se va da”, pentru ca sintem in capcana de soareci a credintei ca trebuie sa ne curga sudoarea pe sira spinarii ca sa obtinem ce avem nevoie. Hristos ne-a vorbit despre ingaduinta lui Dumnezeu, despre simplitatea si maretia sa. Mintea cercetatoare este un instrument divin, dar credinta fara cercetare este mana cereasca atunci cind crezi in tot ce-i bun pentru tine si-n tot ce are puterea sa-i aduca bine lumii intregi. Daca ceea ce crezi te face sa suferi, esti un cercetator, la fel de implicat in actul de credinta ca si omul care se bucura mirosind o floare. Efectele credintei devin, insa, diferite. Unul sufera, altul iubeste. Si aceasta este diferenta dintre a crede si a cerceta. Cel ce sufera, cerceteaza indelung si, pe masura ce cerceteaza, sufera mai mult! Cel ce crede ca este simplu si crede in puterea lucrurilor simple, isi fereste mintea de tendinta de a complica viata si a crede singur, apoi, in ceea ce tot singur a complicat. Mintea care simplifica atinge alinarea si se improspateaza prin mici bucurii. Propria ta simplitate te ajuta sa zimbesti si sa intelegi intr-o zi ca-i indeajuns un zimbet pentru a te intilni cu o lume mai frumoasa. De la fiecare dintre noi incepe lumina sau intunericul si, pentru ca le transmitem cu o usurinta de care nu sintem constienti (ele sint mai contagioase decit orice virus cunoscut!), vedem cum umbla, apoi, prin inimile si mintile celor din jur cu aceeasi stranie simplitate. De fapt, totul incepe de la o simpla decizie: de exemplu, „azi voi zimbi oricarui om pe care-l voi intilni”. Si zimbetul simplu, singur, doar un simplu zimbet se transmite tuturor ca o stare de gratie si de vitalitate. Cuvinte simple, gesturi simple, o remarca dezinteresata, un suris; iata citeva expresii ale simplitatii care au mai mare putere decit toate orgoliile din lume puse la un loc. Incercati!
National
