De cind s-a nascut la fabrica de bete de urechi dintr-o mama de vata si un tata bativ, micul Bat a stiut ca este altfel decit fratii sai, simtea acest lucru, simtea ca este special. Stia ca viata lui nu este sortita pieirii. Nu se vedea plin de cleiul din urechile oamenilor zacind pe fundul unui cos de gunoi. Celelalte bete rideau de el cind le zicea ca va ajunge celebru, in pofida infatisarii sale. Pentru ca am uitat sa va spun, dar lui Bat ii lipsea unul din capetele de vata. Era singurul din tot lotul care era chel. In scurt timp s-a mutat de la fabrica la supermarket intr-o garsoniera de plastic cu alti 150 de frati. Era bataia lor de joc, toti isi fluturau suvitele de vata in vint cind treceau pe linga el, doar ca sa-l enerveze. Dar Bat era calm, astepta, stia ca ziua cea mare se apropie. Si avea dreptate, la scurt timp, un domn cu un ochi mai cis si o chelie mare a pus mina pe punga in care era Bat. O voce de femeie se auzea din spate: ”Traiane, nu conteaza pe care le alegi. Barbatul a aruncat punga in cosul de cumparaturi si a platit. Ajuns in dulapiorul de la baie al familiei Basescu, Bat astepta momentul sa fie remarcat, sa-si umple vata cu cleiul unui om de stat. Doar ca Traian a luat punga cu totul si a lasat-o la piscina, iar dupa mai multe zile in care s-a tot sters cu bete obisnuite prin urechi a venit sI rindul lui Bat. L-a prins intre degetele-i groase de marinar, Bat se zbatea, vroia sa se intoarca, era pozitionat in mina sefului de stat cu partea fara vata spre ureche, stia ca impactul va fi nimicitor. O zgirietura crunta i-a lasat bat lui Traian aproape de timpan. Confruntarea celor doi suferinzi de calvitie s-a terminat rapid cu victoria lui Bat, care in urma incidentului a devenit mai mult decit celebru. Traian a recunoscut ca a fost infrint de Bat si s-a dus la spital sa se trateze, la ciocan, scarita si nicovala cu rivanol. Dar va spun in alta zi povestea lui Rivanol care nu a fost in viata lui intr-o ureche!
Taical Gecsan