„In timp ce Elena Udrea zbura ca un star, un barbat cu un rucsac gri se amesteca printre pasagerii de la economic intr-o cursa europeana care decola din Bucuresti. Ajuns la destinatie, s-a asezat la coada obisnuita de la pasapoarte, intre doi englezi roscovani si un muncitor cu accent moldovenesc. Era Teodor Baconski, Ministrul de Externe al României”. Rindurile ii apartin domnului Tolontan. A brodat cu talent pe jaboul antitezei. Madam Udrea — actrita in propriul film, Baconski — un erou al modestiei. Si daca ma apuc eu sa spun ce facea un intelectual distins, cind a fost ambasador la Paris? Poate ca nici nu-i Baconski. Poate ca nici nu povestesc. Poate ca fabulez. Asadar, soseste noul ministru plenipotentiar la Paris. Refuza sa locuiasca in ambasada, ca-i putea Palatul Behague, vindut in 1939 Statului Român. A inchiriat, pe bani publici, un apartament linga Tour Eiffel. 10.000 pe luna chirie, o nimica toata, plus o garantie de 50.000 de euro, platita proprietarului. Tot personalul ambasadei lucra la el acasa. Schimba becuri, spala, calca. Nu i-a placut nici masina de diplomat, un Renault Avantime. Si-a luat un BMW Serie 7, facut pe comanda. 75.000 de euro, traiasca bugetul! Soferul institutiei avea misiuni de importanta nationala. Il aproviziona pe maestru la domiciliu, decontind pina la ultimul dumicat de foie gras, si transporta (dus-intors) la scoala cei doi plozi. In paralel, sotia prodigiosului eseist si diplomat conducea o rapciuga de Peugeot 406, apartinind tot ambasadei. A facut-o praf in doua luni.
Ăstia sint intelectualii români. N-au stofa pentru marile lovituri. Se remarca prin tirsala si ciupeala, prin atirnatorie si gainarie.