Pe linga “telefonistii” care ne dezvaluie elemente picante din viata lor si a altora, mijloacele de transport in comun sint populate de oameni cu mintea ratacita, alcoolici, cersetori. Aurolacii care cersesc urlind “Mamelor din lumea-ntreaga”, cele doua batrine care tipa ca securistii le-au atacat ovarele, tinarul care tine alocutiuni revolutionare pe teme politice sint, deja, prezente obisnuite. Dar intr-o seara de duminica, a aparut in autobuz un personaj nou. Un barbat in virsta, imbracat elegant si foarte curat, care avea in mina o sticla cu vodca. Mai intii, a intrat in vorba cu niste copii, intrebindu-i ce limbi straine cunoaste catelul lor. Apoi s-a prezentat parintilor: “Sint scriitorul C. Fiica mea e lector universitar, precis ca ati auzit de ea. Si eu vorbesc o multime de limbi straine…” Vazind ca oamenii nu sint interesati de calitatile sale de poliglot, se aseaza pe scaunul liber din fata unei femei: “Bonjour Tristesse! Observ dupa fizio… fifi… fiziognomo… fizionomia dumneavoastra ca sinteti trista si nu doriti sa conversati cu mine.” Alaturi, o tinara citeste dintr-o carte. O abordeaza abrupt: “Ce cititi? Aaaa, «Levantul»… Da, e o carte buna, desi e mai degraba o compilatie, o parodie…Dar stiti cum arata Cartarescu? E pitic si are o mustata ciudata… Cartile mele de ce nu le cititi? Stiti ce? Mergeti in Amzei, la Biblioteca Metropolitana si cereti-i doamnei Carmen cartea mea.” Intre timp, s-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de fata si o intreaba cum se numeste. Jenata, fata nu vrea sa-i spuna. In cautare de parteneri de conversatie, omul turmentat se indreapta spre doi vlajgani: “Sint scriitorul C. Vorbiti frantuzeste? Pisica dumneavoastra vorbeste franceza sau engleza?” Unul dintre noii preopinenti ii arunca o cautatura amenintatoare: “Hai, bisti d-aici, ca mirosi a bautura!” In sfirsit, se face liniste in autobuz. O liniste trista si apasatoare.
G.H.