De joi, ziua in care Elena Udrea a prezentat la Expozitia Mondiala de la Shanghai brandul “gindit” pentru România ca destinatie turistica, presa a luat foc, tocind marunt aceasta campanie de promovare care a
debutat in forta cu scandalul legat de sigla copiata, proiect platit cu bani din fonduri europene. Trebuie sa spun ca, intr-un fel, pe Udrea o admir pentru atitudinea relaxata cu care intimpina ostilitatea cvasigenerala a jurnalistilor si pentru usurinta cu care depaseste orice greseala. In cazul altor politicieni se vede efortul de a urma indemnul “Ai cazut, ridica-te!”. La ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului nici pomeneala de efort, de ca si cum a gasit reteta perfecta a succesului politic: nu se amaraste inutil din pricina a ce se spune despre ea (“Miine aproape toate vor fi uitate”), stie cind si cit sa faca pe intriganta (vezi, de exemplu, episodul cu biletelul lui Tariceanu) si mai cunoaste un secret: nu exista oameni necalificati pentru o functie, ci doar functii pe care ea nu le-a incercat inca. Daca vreti, Elena Udrea este definitia perfecta a celei mai trainice sanatati mintale si sufletesti: nimic n-o tulbura intr-atit cit sa-i strice ziua, dispozitia sau cariera, nici o gafa nu-i frineaza elanul, nici un atac n-o sperie.
Toata discutia legata de lipsa de originalitate a siglei lipite pe campania “Explore the Carpathian garden” si de felul in care au fost (iarasi) aruncati pe geam citeva sute de mii de euro e mai putin importanta decit fondul problemei. Inviti poporul-prieten al Chinei sa descopere spatiul carpato-danubiano-pontic, incercind sa-l aduci de peste mari si tari, imbiindu-l cu … turismul in natura sau cu cel religios? De ce ar veni aici neamtul care vrea agroturism daca la pensiunile noastre duc drumuri pe care o ploaie mai serioasa le transforma in kilometri liniari de mlastina? Unde sint acele ramuri ale agriculturii si industriei alimentare care ar fi trebuit sa dezvolte sectorul produselor traditionale românesti – evident altele decit fish fingers, pizza si spaghetti, nelipsite in restaurantele si pensiunile patriei? Oare cei doi-trei arabi bogati care concureaza in cursele maritime organizate de Mazare la Mamaia vor determina gintile purtatoare de ghutra sa se inghesuie la coada la telegondola sau la delfinariu?
In mod ironic, pentru a evidentia toate atuurile pe care România ca destinatie de vacanta le are, nimic nu era mai potrivit ca o sigla de imprumut. Dupa cei 900 000 de euro cheltuiti pentru o facatura numita brand vor urma inca vreo 74 de milioane care vor incerca sa le vinda strainilor imaginea unei Românii idilice, care nu exista. Va amintiti clipul “Land of choice” din 2009? Eternii Hagi, Comaneci si Nastase povesteau cum româncele isi iau cite patru soti, voinicii nostri calaresc zebre, iar pomii din livezile de aici rodesc pesti. Nu era mai bine sa raminem la reclama de anul trecut? Macar ea avea mai multa legatura cu tara lui Pacala.
Radu Lilea
