„Libertatea” a scos pe piata craniul lui Ceausescu. Maxilar deschis, tarina neagra in jurul lui. Ca sa n-avem discutii, va anunt ca poza as fi publicat-o si eu. Reprezinta o dovada istorica. Din punct de vedere jurnalistic, acest ziar a dat o lovitura. Din punct de vedere uman, ne-a izbit cu o mizerie. Unii mai au remuscari, altii mai maninca. Salam si amintiri. Din punct de vedere politic, e un cutit infipt in stirvul ultimilor 20 de ani. Ceausescu nu-i regretat fiindca a fost bun, ci pentru ca in România nu a existat Opozitie. Geoana si Crin Antonescu (de 5-6 ani incoace), Emil Constantinescu si insurgentii ieftinuti de la GDS (intre ’90 si ’96) au criticat puterea fara vlaga, fara variante. Unica solutie, sigur ca irationala, dar la indemina, a fost Ceausescu. Avem talentul, daca nu menirea, de a eroiza ticalosii semeti. In prima faza, Ceausescu a fost un stalinist care a mimat deschiderea. In anii ’80, cind obtinuse totul si nu mai trebuia sa demonstreze nimic, Ceausescu s-a aratat in toata splendoarea lui de taranoi incapatinat. Dar asa obtuz cum era, a avut cea mai buna abordare in raport cu acest popor. Ne strunea si dadea, iar ne strunea, iar ne dadea. Apartamente, locuri de munca, pensii. Bagabontul doza bine pomana, ca sa nu ne luam viteza. A organizat o recluziune care-ti permitea sa mergi cu metroul, sa te duci la mare, cu sindicatul, sa faci revelionul, cu nasul. Din aceste motive, care insumeaza atirnatoria definitorie si incapacitatea noastra de a ne asuma destinul, Ceausescu va fi brandul numarul 1 al României si peste 100 de ani.