Cu totii am trait cel putin o data in viata un sentiment de tip „déja vu” (deja vazut)! Se poate intimpla in vreme ce mergi pe o strada pe care n-ai mai fost niciodata. Pret de o clipa, imaginea strazii iti pare „deja cunoscuta, deja vazuta”. Sentimentul de a fi vazut ceea ce vezi pentru prima oara in plan fizic este scurt, dar atit de coplesitor prin registrul de senzatii pe care-l trezeste in inima ta incit ramine inscris pentru totdeauna in memorie. Uneori poti sa citesti citeva cuvinte intr-un ziar si cuvintele acelea sa rasune in trairile tale in ritmurile unora deja cunoscute sau cunoscute cindva, de mult…mult timp. Nu-I in “déjà vu” o simpla amintire. Intuitia traitorului stie cu precizie diferenta dintre amintire si acel sentiment de cunoastere anterioara. Totul se intimpla fulgurat, incredibil de rapid si de puternic in constiinta traitorului, suprinsa in fata imaginii deja vazute. Dar noi nu avem asemenea trairi doar privind un piesaj, citind o carte, o revista sau mergind pe o strada necunoscuta. Cele mai spectaculoase „déja vu-uri” au ca subiect oamenii. Sentimentul „de a-l fi cunoscut” pe acela pe care-l vezi pentru prima oara devine coplesitor. O stare diafana de bucurie, amestecata cu surpriza, incintare si familiaritate persista si, in mod obisnuit, te auzi spunind: „Parca ne-am mai cunoscut cindva”! Desigur, mintea, memoria, ratiunea si toate obisnuitele simturi omenesti incep sa intre in alerta, sa caute explicatii si chiar un moment din viata fizica actuala in care intilnirea s-a petrecut. Dar, cine stie daca toate acestea cautari prin firele si filtrele memoriei nu sint tot un fel in care natura creeaza o legatura intre oameni ce simt ca se cunosc deja in viata lor fizica, dar care nu s-au vazut niciodata. Nu ne-am proprus astazi sa cautam explicatii pentru acest minunat sentiment de a fi vazut, deja, ceea ce vezi prima oara, ci mai degraba sa pastram legatura cu sentimentul ce apare uneori in trairea noastra in relatia cu alti oameni. Cei mai minunati dintre prietenii nostri ne par de la prima vedere cunoscuti. Simtim o diafana libertate si bucurie in prezenta lor chiar din primul moment al intilnirii. Si acest prim moment pare sa ne spuna, deja, cit de importanta este relatia pe care o vom avea sau – mai bine spus – pe care am putea-o avea! Poate ca nu traim un veritabil sentiment „déja vu” la prima intilnire, dar putem avea un sentiment inrudit, o stare de bucurie si un sentiment de a ne cunoaste, pur si simplu. Ceea ce simtim la prima intilnire, atractia imediata si frumusetea perceptiei reciproce par a fi un soi de „anunt ancestral”, un fel al sufletului de a ne spune: „fii atent, aceasta fiinta iti aduce o experienta interesanta de viata”. Si un astfel de sentiment este un soi de „déja vu”, resimtit, insa, putin mai estompat in ce priveste „sentimentul de a mai fi fost cindva”. Noi trecem adesea cu prea mare usurinta peste aceste sclipiri ale inteligentei spiritului, poate le si negam sau nu le permitem sa ne aduca in viata ceea ce am putea primi sau ceea ce sintem anuntati prin sentimentul insusi ca ar fi posibil. Alegerea noastra de a observa, a fi atenti, a vibra in ritmul unui sentiment interior frumos de tip „déja vu” ne poate conduce catre partenerul de viata pe care-l visam sau catre relatii de prietenie cu suflete ce ne pot reflecta cele mai frumoase calitati. Strafulgerarea uluitoare a intuitiei de-o clipa, ce se iveste in traire sub forma unei intilniri ce se repeta ar putea fi semnul prin care insasi inima noastra ne spune ca avem in fata o fiinta speciala si o posibila relatie speciala. De alegerea noastra depinde ceea ce urmeaza, iar ceea ce urmeaza indemnurilor inimii este intotdeauna important si ne poate influenta intreaga viata.
National
