Daca am avea puterea de a alege sa gindim ceea ce ne face bine in fiecare clipa, am simti – dupa un timp, dupa o vreme oarecare – ca ne-au crescut aripi. Ne-am simti ca pasarile, ca indragostitii care nu iubesc pe cineva anume, dar simt iubirea pentru orice. Daca am gindi numai ce ne face bine, chiar daca ne-am imagina cele mai minunate lucruri pentru noi, dupa un timp am observa ca tot ce ne face bine se tine dupa noi. Nu mai facem un efort pentru a gindi pozitiv; gindurile luminoase vin singure, se perinda singure prin noi, ca intr-un vis de lumina si iubire infinita. Nu, acesta nu-i un scenariu de film, cit un adevar pe care oricine il poate trai, daca alege sa simta, sa gindeasca si sa vada mereu partea fericita a vietii. Un adevar pe care il poate simti orice fiinta, cit de minuscula s-ar crede ea, cit de lipsita de insemnatate in schema lumii, cit de lipsita de caldura si de dragoste. Daca am putea sa avem cit mai multe ginduri bune in fiecare zi, am face cunostinta cu o lume miraculoasa, care este in noi insine si care ne asculta neincetat, cu o consecventa si o staruinta uluitoare.
Tot ce gindim pare ca se inregistreaza in celulele noastre, chiar daca nu sintem constienti de acest proces. Tot ce gindim se adauga unei matrici, unei memorii a carei fidelitate ni se dezvaluie, apoi, prin schimbarea energiei corpului si a mintii noastre. Noi nu putem iubi daca nu ne gindim multa vreme la iubire si nu putem vibra la unison cu florile, cu lumina, cu misterul si cu inaltimea starii noastre de lumina fara a ne gindi la ele. Orice vrem sa avem in viata noastra ne cere sa ne gindim insistent, concentrat, pozitiv si frumos! Bucuria – pe care o vom gasi in diferite forme in viata noastra de zi cu zi, in evenimente, in intilniri, in a citi o carte sau a viziona un film, in a realiza un lucru sau o viziune proprie – ne asalteaza dupa ce am fost, deja, bucurosi. Dupa ce ne-am gindit la bucurie, dupa ce am avut ginduri de bucurie, dupa ce ne-am bucurat, deja. Si, cu cit ne-am bucurat mai mult, cu atit atragem la noi mai multa bucurie, cu atit atragem la noi evenimente care iau forma bucuriei. Aceasta se intimpla pentru a intelege ca orice stare a vietii este in interiorul nostru. Este energia noastra, pe care o reflecta — apoi — evenimentele. Aceasta nu inseamna ca sintem vinovati atunci cind traim evenimente pline de stres, or de suferinta, cit acestea ne sesizeaza ca avem libertatea de a face alegeri diferite la nivel mental. Noi suferim pentru ca nu stim ca se poate obtine in viata si altceva. Nu stim cit de mult depinde de noi acest ceva. Daca am putea sa alegem in mod constient ce anume vrem sa gindim si daca am vrea intotdeauna sa ne vedem minunati, chiar daca ne-am obisnuit sa ne vedem ca pe niste instrumente ale suferintei, am cunoaste o lume diafana. O lume de lumina, care ne transporta — parca — direct in inima divinitatii. Sa ne permitem in fiecare zi sa gindim tot ce-i mai bun si mai frumos. Sa observam frumusetea si binele, bucuria si dragostea si, dupa o vreme vom constata ca ne simtim cu totul si cu totul alti oameni. Si atunci vom sti ca depinde de noi ce alegem sa traim in interior, caci aici este esenta trairii si a existentei. Si vom simti profund ca Dumnezeu este mult mai aproape decit ne-am putut vreodata imagina.
National
