Dintotdeauna a existat aceasta confuzie, conform careia Bucurestiul ar fi fratele mai mic al Parisului. Total gresit. Poate pe undeva pe la 1900 se asemana pe ici pe colo, la un colt de mahala, dar in niciun caz Capitala noastra de astazi nu mai are de-a face cu Capitala lor de acum, sau de atunci. Unde este asemanare? Ca avem si noi un Arc de Triumf amarit? Rahat, mai sint pe putin 10 orase in lume care au arc de triumf, si alea sint niste copii ale orasului de pe Sena? Ca aveam strazi pavate cu piatra cubica? Ei bine nu mai avem, le asfalteaza regii asfaltului pe toate. Singura asemanare, dar care a aparut de cind am intrat si noi in Uniune, este ca pe strazile lor te simti ca pe strazile noastre, si nu are a face aerul istoric, ci limba romanes. In scurt timp ii colonizam si le aratam noi lor cum sta treaba. O sa ajunga Parisul, micul Bucuresti, fara numar, fara numar, fara numar. Ei au Champs Elysee care da in Arcul de Triumf, noi avem Sant Elize, care tot acolo da, dar la noi e mai Off-Road. Noi avem piata Charles de Gaulle, ei de ce nu au piata Ion Antonescu? A, am inteles au Turnul Eiffel, care e facut cu otel românesc, dupa ideile lui Gheorghe Panculescu, degeaba. Ei au Sena si vapoare, noi Dimbovita si gunoaie, daca plutesc tot aia e, seamana, nu-i asa? Sincer, cred ca toata povestea asta cu “Micul Paris” a fost o greseala transmisa din gura in gura, era vorba in realitate despre pofta de mincare pantagruelica a românului. Micul de pe gratar si parizerul din piinea turceasca. Au revoir!
Taiquel Jaqueson