Pina nu demult, doua ore petrecute intr-un pavilion de ceai in compania unei gheise care ii cinta onoratului oaspete la shamisen costau citeva sute de euro. Dar asta a fost inainte de recesiune. Intre timp, nu numai japonezii, ci si turistii straini au devenit suparator de strinsi la punga. Si, cum timpul costa bani (din ce in ce mai multi), nimeni nu isi mai poate permite un somptuos cha-no-yu (ceremonia ceaiului, n.r.). Iar numarul celor care cunosc subtilele armonii ale soiurilor de ceai cultivate in Imperiul de la Rasarit a fost si acesta micsorat de criza. Pentru a nu muri cu totul de foame si a nu le disparea breasla, gheisele au acceptat un compromis: au inlocuit ceaiul cu berea. Si au scazut tariful la 5 euro pe ora. Chiar si asa, in Japonia au ramas doar vreo 1.000 de gheise. In 1928 erau 28.000.
Alin Brincoveanu
