Dupa Ordonanta 58, care diminueaza drepturile de autor cu 32,5 la suta, guvernul Boc aplica institutiilor de cultura o noua lovitura, publicind in Monitorul Oficial (2 iulie 2010) Ordonanta de urgenta nr. 63, privind reducerea cheltuielilor bugetare locale. Cum cheltuielile s-au redus deja la singe, in ultimii cinci ani, de data aceasta “eficientizarea” presupune disponibilizarea personalului intr-o proportie care n-a fost inca stabilita cu exactitate, dar care se situeaza intre 25 si 35 la suta.
In viziunea fantezista a guvernantilor, artistii sint asimilati cu functionarii publici, iar institutiile de cultura – cu niste fabrici de saibe care nu aduc profit. Dincolo de mentalitatea manelista pe care o reflecta, Ordonanta 63 aduce prejudicii grave tuturor institutiilor culturale. Ieri, directorii mai multor teatre din Bucuresti si din tara s-au adunat pentru a trage un ultim semnal de alarma.
George Mihaita (directorul Teatrului de Comedie): Incercam sa transmitem un mesaj celor care mai pot rectifica Ordonanta 63, inainte de a fi prea tirziu. Ni se cere sa concediem in jur de 34 la suta din personal, in conditiile in care, in ultimii ani, nu s-au mai facut angajari, posturile fiind blocate. Noi am facut economii si pina acum, nu mai avem de unde sa taiem.
George Ivascu (directorul Teatrului Metropolis): Acest 34 la suta de care vorbeste Mihaita risca sa ne aduca in imposibilitatea de a mai functiona. Teatrul Metropolis are 60 de angajati. Daca disponibilizam 34 la suta, nu mai putem tine spectacolele. Diminuindu-se si drepturile de autor, ajungem la limita subzistentei si a motivatiei de a exista.
Alexandru Arsinel (directorul Teatrului de Revista “C.Tanase”): Solutiile care ni s-au propus, cum ar fi aceea a comasarii mai multor institutii culturale, imi amintesc de un trecut nu prea indepartat, cind se formau colhozurile. Indiferent ce vicisitudini vom avea de suportat, trebuie sa raminem independenti, fiindca fiecare dintre noi avem o personalitate consolidata in timp.
Lucian Sabados (directorul Teatrului “Toma Caragiu”, Ploiesti): Ceea ce ni se impune prin aceasta ordonanta e cumplit pentru intreaga suflare spirituala. Noi putem fi un colac de salvare morala pentru ceea ce mai poate fi salvat din aceasta natie. Ne plingem de invazia kitsch-ului, dar nu aparam institutiile calificate. Ca si la Arad, Timisoara, Constanta, Brasov, la Ploiesti situatia e foarte complicata. Ni s-a cerut sa ne inghesuim intr-o schema fixa, oferindu-ni-se variante aventuriste: fundatii, asociatii etc.
Mircea Diaconu (directorul Teatrului “Nottara”): Putem vorbi de omor prin imprudenta. S-a construit un act juridic cu tinta clara. In ordonanta se prevede ca fac exceptie de la prevederi invatamintul, sanatatea si asigurarile sociale. Cine a gindit asta, a uitat ca exista si cultura. Fara cultura esti nimeni, nu te cheama in niciun fel. Cred ca Ordonanta 63 e un act rectificabil. De zel mi-e frica, fiindca au aparut deja efectele zelului administrativ.
Alexandru Darie (directorul Teatrului “Bulandra”, presedintele Uniunii Teatrelor Europene): Comasarea unor institutii diferite ca profil reprezinta un mare pericol. N-am mai vazut nicaieri in lume asa ceva. In Europa e stimulata diversitatea. Chiar daca in unele teatre exista balast, acesta poate fi eliminat fara a periclita functionarea institutiei. Deja am pensionat oameni care nu meritau sa fie indepartati din echipa. Apoi, neavind voie sa angajam actori in ultimii patru ani, ne lipsesc si tinerii. Aceste extreme absolut necesare unui spectacol de secol XXI muncesc pe contracte de colaborare.
Adrian Gazdaru (Teatrul “G. Bacovia”, Bacau): Daca in 40 de zile de la publicarea Ordonantei 63 in Monitorul Oficial nu prezint organigrama redusa, raspund penal. Sper ca la mijlocul lunii viitoare sa nu avem o “pomana” a culturii române. Ar trebui sa se tina cont ca teatrul nostru nu deserveste doar municipalitatea, ci tot judetul. Atunci unde ne incadram? Conform noii organigrame, din cei 79 citi sintem, vom ramine 50. Cum sa faci performanta cind esti trecut mereu la “si altele”, aruncat la marginea societatii, tolerat? Astazi, motto-ul culturii române ar trebui sa fie: “Murim sau nu murim?”.
Gabriela Hurezean
