24%? Nooo! 19%? Noooo, cu un „o” in plus, sper ca ati remarcat. 2%? Daaa, cu 14 „a”-uri in minus. Atit ar putea fi TVA-ul in România. Cu o singura conditie. Stiu, egala cu o obsesie, de-aia ma injura zilnic parazitii bugetului, milogii statului. Dar in miezul acelei obsesii exista si adevar mult. Pe cel absolut il poseda altii. Conditia e sa scapam de balastul care se face ca munceste la stat. Vedem in fiecare seara, la televizor, stiri despre coruptie. Protagonistii sint directori de intreprinderi de stat si primari. Parlamentarii si ministrii se dovedesc mai destepti, mai anturati, si-au tocit talpile pe Calea Victoriei, asa ca-s mai greu de prins. Primarii, in schimb, pot fi anchetati pentru 10-15 magarii pe zi. Cam atitea comit. Aratati-mi si mie un primar fara increngaturi. Aici intra grupa mica — scirbe din familie, prieteni, amante — si Top class — obligatii si interese la centru, oficialitati. Primarul pe cont propriu nu s-a nascut in România. Primarul român e o vietate arborescenta si din trunchiul lui se desprind crengi putrede sub care se usuca toata iarba tarii. Si ce mai e primarul? O scorbura pentru alti, si alti, si alti bugetofagi. Fara astia, TVA-ul ar fi 2%. O placere, o ciocolata! Poate exagerez. Hai, 10-12%! Oricum, n-ar insemna o povara pentru oamenii demni care n-au lucrat la stat nici macar o zi din viata asta. Intre un bugetar si un descurcaret, care spune „ba, daca inchide patronul pravalia, mai bine ma duc sa fur in Germania decit sa cer ceva de la stat!”, eu o sa-l aleg intotdeauna pe omul care risca.