Una dintre expresiile noastre preferate (pe linga „furia apelor” si „moartea alba” care vor inlocui curind depasitele „vara”, respectiv „iarna”) este „atitudine tipic româneasca”. Expresia asta e folosita de persoane care au calatorit foarte mult in afara granitelor tarii – cel putin 40 de minute in Bulgaria, pina la METRO-ul din Ruse – si care sint absolut indignate de incapacitatea conationalilor de a aprecia eforturile care se fac ca sa fie si la noi ca-n Europa.
Sa presupunem, de pilda, ca faci misto de un primar din tara asta ca e atit de cretin incit, desi nu poate asigura un trafic auto vag decent, se apuca sa faca piste de biciclete (e un exemplu ipotetic, nu cred ca vreun primar român ar fi atit de timpit, mai degraba ar toca banii la Rio). „Atitudine tipic româneasca. Daca vezi asa ceva afara, iti place, dar daca se face la noi, imediat sari sa injuri. Asa sintem noi, românii”.
Bun. Ca sa nu pari român prost, scrii atunci despre realizarile unui primar (ma rog, teoretic niciun primar de la noi nu ar fi atit de timpit incit sa faca ceva ca lumea cu banii din taxele locale, dar practic unii totusi incearca). „Atitudine tipic româneasca. Cum a plantat unul trei flori intr-un cartier, il si ridic in slavi. In strainatate, cu banii astia, inaltau Catedrala din Koln, pictau capela Sixtina, descopereau leacul lupusului (imi cer scuze SIDEI, dar chiar nu mai e trendy) si trimiteau si un om pe Luna”.
Zici ceva rau despre Hitler? „Atitudine tipic româneasca. Numai ai nostri sint buni, daca e cineva strain, automat e rau. De ce nu vezi si partile lui bune? De pilda, iubea foarte mult animalele si intotdeauna platea la timp intretinerea”.
Zici ceva bun despre Maica Tereza? „Atitudine tipic româneasca. Numai strainii sint buni, pe un român nu l-ai lauda. De ce nu vezi si partile ei rele? De pilda, stii ca nu-si platea fondul de rulment la timp, prefera sa dea banii aia la saraci?”.
Te injura cineva si te iei de el? „Atitudine tipic româneasca. Nu trebuia sa te cobori la nivelul lui, chiar nu inteleg de ce te deranjeaza ca iti injura nevasta si toata familia” (de fapt, asta ar putea fi o atitudine tipic evreiasca; daca ne gindim putin, a fost demascata acum 2.000 chiar de Iisus: „Nu trebuia sa raspundeti cu aceeasi moneda, puteati pur si simplu sa intoarceti celalalt obraz. Dar asa sintem noi, evreii…”).
Se ia vreun comic francez de poporul român si autoritatile române nu reactioneaza in nici un fel? „Nu avem pic de mindrie, ne lasam calcati in picioare de fiecare data. Asa sintem noi, românii, prosti”. Ca sa nu pari prost, faci un filmulet in care ii ridiculizezi putin pe francezi. „Atitudine tipic româneasca. Ce sa-ti spun, ne-am gasit noi, românii, sa ne luam de francezi”.
Pina la urma, singurul lucru pe care poti sa-l faci ca sa nu mai fii acuzat ca ai o atitudine tipic româneasca este sa devii strain. Atunci poti fi sigur ca in cinci minute, indiferent ce ai spune sau cum te-ai purta, o sa ti se zica „Atitudine tipica de strain ingimfat. Nimic n-a inteles din tara asta si imediat se si uita la noi de sus cu dispret. Ei, sa se fi nascut el aici, sigur avea alta atitudine”.
Julius si Pirca
