Daca va uitati la filme, sigur ati observat ca in ultimii ani product placement-ul a devenit un pic exagerat. Filme de dragoste, de actiune, comedii, seriale, chiar si filme cu Steven Seagal (ma rog, el presupun ca ii bate pe oamenii din agentii daca nu-i dau reclama, plus ca, la cum arata, le maninca si tot ce au prin frigider) – nu conteaza, peste tot lumea foloseste o singura marca de produse pentru fiecare obiect de care are nevoie.
De pilda, in absolut toate filmele exista o singura marca de laptopuri: Apple. Personajele de la Hollywood traiesc intr-un univers paralel unde HP, Dell, Lenovo sau Acer fabrica slapi si dibluri, iar Toshiba, probabil, radiatoare. Inclusiv atunci cind se chinuie sa reinstaleze Windows-ul sau sa creeze un virus, tot pe un Mac lucreaza (aici ar fi trebuit sa urmeze o gluma cu registri, dar poate n-aveti toti un IT-ist acasa). Bine ca „Star Wars” n-a fost facut in zilele noastre, ca sigur si Vader se alegea cu o cascuta alba cu un mar pe ea.
Singurul ceas care apare in filme e Rolex. Daca intr-o scena apare un cersetor cu un ceas la mina, puteti fi siguri ca doua secvente mai tirziu veti afla ca si ala e Rolex – fie i l-a furat eroului principal, fie l-a gasit la gunoi. Ca sa produca atit de multe aparate, presupun ca oamenii de la Rolex nici nu se mai chinuie: iau o saiba, sudeaza pe ea doua limbi de tabla, scriu cifrele cu markerul si-i lipesc un mecanism chinezesc de ceas luat din Obor.
Desi in ultima vreme in filme toata lumea foloseste telefoane mobile, singurele carora li se pronunta si numele sint Blackberry-urile. Acestea rezista luni in sir fara a fi incarcate (dar se descarca, din pacate, la primul semn de pericol), au semnal in orice colt al lumii, din Somalia pina in Antarctica (afara, desigur, de strada din centrul New York-ului unde eroul e inconjurat de zombi), pot servi la programarea unor virusi extrem de complicati (cu care apoi sint infectate Mac-urile dusmanilor – asta e o poanta, dar e OK daca n-ati inteles-o, de fapt cred ca e chiar un semn de normalitate) si sint ceva mai solide decit un tanc – afara de cazul in care sint izbite cu un laptop de la Apple, atunci crapa imediat fiindca au avut buget de publicitate ceva mai mic.
In fine, in materie de masini, lucrurile sint mai complicate. BMW e cam singura marca pe care eroii de filme au voie sa o foloseasca, indiferent ca e vorba de James Bond sau de un tata de familie mormon; dar, cum nemtii sint stiuti ca oameni toleranti, mai exista si alte masini prin preajma. Desigur, marea problema cu non-BMW-urile din filme e ca tind sa explodeze daca se ating citusi de putin de orice altceva – indiferent ca e vorba de o alta masina, de un stilp, de o tufa de pe marginea drumului sau de un pechinez care trecea strada. Daca ignorati insa aceasta mica abatere, calitatile masinilor non-BMW sint prezentate corect si obiectiv in filme. A, ar mai fi si faptul ca, spre deosebire de BMW-uri, nu se pot transforma in avioane si nu pot merge pe sub apa, dar astea chiar sint detalii.
Pirca si Julius
