Veghea la capatiiul lui Gogu de la cazane continua. Ma uit la motanul Virgil care e si el prin preajma si nu pot sa nu-i admir gingasia felina. Intre timp, la biblioteca stabilimentului am descoperit o carte. Cu publicistica unuia de-al nostru: Eminescu. Considerat nebun in epoca, Eminescu a fost, de fapt, un om care era constient de multiplele naturi ale realitatii. Rasfoiesc cartea si parca citesc un ziar din anul de gratie 2010. Ce spune Mihai despre “clientela politica”? Eminescu: „Posibilitatea data unor nulitati si unor parveniti de-a trai din buget, din intreprinderi, din arenzi, din pasuieli; posibilitatea constitutionala data unor oameni de provenienta incerta de-a exploata munca poporului fara nici o compensatie, iata raul, incurabil poate, al organizatiei noastre”. Ca fanfaronii politici isi fac bine lor dar fac un mare rau natiei o spune tot Eminescu: „Pentru incurcarea judecatii profanilor se cladeste un labirint de cifre si fraze pseudostiintifice, fara cap si fara coada, in care nu se vede esprimata clar nici o idee cumsecade, dar din al caror intreg reiese intentia guvernului vatamatoare intereselor Statului”. Si tot despre aceiasi fanfaroni mai zice: „Marii oameni ce se pretind reprezentanti ai poporului românesc intreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre nationale, (…) acestia nu au in vedere decit utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza si, mai mult, a slabi in noi simtul de conservatiune nationala si, daca se servesc din cind in cind de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitindu-le ca pe o marfa, pentru a-si cistiga popularitate”. Cum sa nu fi fost considerat Eminescu nebun cind privea realitatea tarii asa? In alta ordine de idei, se pare ca neamul asta românesc are o karma foarte grea… Pe care o s-o rezolve doar razind tot. Din temelii… Si plecind de la alte baze… Iar criza e o sansa… Pentru ca de nu, toata tara o sa ajunga un imens stabiliment plin de nebuni care poarta acelasi nume…
Pandan Bogturu