Desi canicula nu s-a instalat (inca), in autobuz miroase ca-ntr-o pubela. Daca RATB-ul ar institui suprataxa pe duhoare, ar deveni cea mai bogata regie autonoma din lume. In timp ce respiri cu parcimonie, asculti, fara sa vrei, ce mai zbiara unii in celulare. Pe unul dintre locurile din spate, sade un tinerel sfrijit, ochelarist si chel, purtind cravata la camasa cu mineca scurta. Vorbeste atit de tare, incit se aude pina la sofer. Probabil, a dat anunt la o agentie de matrimoniale, iar acum “negociaza” cu una dintre pretendente: “Imi pare bine ca m-ai sunat, simt ca esti o persoana cu care pot comunica, intr-adevar. In jurul meu e multa mediocritate si prostie. Din cauza asta am devenit foarte exclusivist. Cu tine pot sa vorbesc la un alt nivel… Sint nerabdator sa ne cunoastem mai bine…” In acest punct, intervine un alt “orator”, avind in dotare un numar si mai mare de decibeli: “Halllou, halllou, da, ma, Jeni, acuma te aud… Ce? Nu poate sa iasa? Deloc? Da doua zile? Pai, du-te la farmacie, daca-i constipata, du-te acu’ si ia-i niste sopozitoare d-alea… ia-i niste sopozitoare…” In continuare, individul ii explica numitei Jeni cum se folosesc “sopozitoarele”, nu care cumva sa le inghita rubedenia constipata. In timp ce calatorii mai sensibili dobindesc o previzibila stare de voma, incepe recitalul cucoanei supraponderale, cu permanent scurt, revoltata la singe: “Vorbeste cu ea, fa Lenuto! Musai tre’ sa vorbesti cu ea! Zi-i ca a lasat pa drumuri patru copii care nu stie buchie da carte! Asta-i culmea, femeie da patruj’ da ani si-a lasat familia si umbla cu un bagabont da douaj’ da ani! Asa, fa, ia-o tare, mama ei da parasuta!” Adolescenta care incerca sa citeasca o carte, o inchide resemnata. Din fila parcursa n-a inteles mare lucru. In schimb, si-a imbogatit considerabil experienta de viata.
G.H.