La vremuri bune sau rele, românii ramin convinsi ca bataia e rupta din rai. O dovedesc statisticile Politiei, in care figureaza nu mai putin de 43.271 de evenimente “intrafamiliale”. Ca “atentiile” contondente au fost provocate de stresul crizei, de euforia alcoolica sau doar de “educatia” preventiva – “stie ea de ce o bat”, nici nu mai conteaza. Dincolo de integrarea europeana, drepturile omului (de fapt ale oamelor, in marea majoritate a cazurilor de acest gen), legi, bun simt elementar, educatie, pozitie sociala, prea multi dintre masculii români contemporani cred ca doua-trei (sau mai multe) palme bine aplicate fac minuni intr-o casnicie/relatie. Din pacate, si femeile contribuie la propagarea in eternitate a tipului “macho” de caverna. Mai exact, acelea care cred ca nivelul amorului este direct proportional cu numarul vinatailor si/sau reprezentantele speciei “bine ca ma intretine, ce conteaza ca-mi mai arde cite una”. Cel mai rau este cind la fezandarea consoartelor/partenerelor asista copiii, care dupa mai multe astfel de sedinte de terapie in cuplu vor sfirsi prin a prelua si ei modelele genitorilor ramasi in urma pe scara evolutiei umane.