*Rubrica ingrijita si conceputa de dr. Dana Jianu. www.proestetica.ro*
Ecografia reprezinta o modalitate de investigatie imagistica a carei utilitate in examinarea unui mare numar de organe a fost de mult timp demonstrata. In cazul examinarii sinilor ameliorarea evidenta a calitatii echipamentului utilizat in ultimii ani, ca si utilizarea unei clasificari comune a leziunilor cu cea utilizata in mamografie i-au permis acesteia sa cistige mult in sensibilitate si specificitate, adica, in limbajul curent, i-au permis sa formuleze diagnostice mai precise.
Principalele sale calitati, care justifica solicitarile tot mai frecvente, sint:
– lipsa de efecte nocive: spre deosebire de mamografie, care presupune un anumit grad de iradiere, ecografia utilizeaza ultrasunetele si respectiv acea zona a spectrului acestuia care nu prezinta niciun pericol pentru organismul uman, cea mai clara dovada fiind reprezentata de faptul ca cei care o realizeaza nu au nicio uniforma de proiectie, iar limitarile referitoare la numarul de ore de lucru este supus acelorasi limitari ca pentru alti operatori de calculatoare, respectiv fiind vorba doar de oboseala ochilor determinata de privirea monitorului. In conditiile in care iradierea naturala este intr-o continua crestere, devine logic a limita expunerea datorata unor surse controlabile: expunerea medicala
– fiind lipsita de efecte nocive, poate fi repetata oricit de des, pentru confirmari suplimentare, pentru evolutia in timp sau pentru evolutia sub un anumit tratament
– este o metoda ce poate fi utilizata chiar „la patul bolnavului”: aparatul poate fi deplasat la cel/cea supus/ investigatiei
– este o metoda neinvaziva
– nu genereaza alt disconfort in afara dezbracarii in fata examinatorului. In comparatie cu comprimarea extrem de intensa a sinilor pe care o presupune mamografia, comprimarea acestora in cursul examinarii ecografice este minimala
– datele pe care le ofera sint complementare celor aduse de mamografie si reciproc: exista anumite tipuri de leziuni, ca si anumite tipuri de sini in care una dintre cele doua metode este superioara, de aceea si in aceasta problema ne putem aminti de o mai veche asertiune: „cine opune cele doua metode inseamna ca nu a inteles nimic din niciuna dintre ele”.
Iata citeva domenii de utilizare preferentiala a ecografiei mamare:
– utilizarea la paciente selectionate adecvat, cu date clinice sau mamografice care nu certifica malignitatea afectarii
– demonstrarea unor date de suspiciune de malignitate, ce determina recomandarea biopsiei, chiar in situatiile in care datele mamografice sint negative
– supravegherea in cazul unor afectiuni al caror caracter cert benign face nenecesara biopsia
– abilitatea superioara de a diferentia intre tipurile de tesut normal si de a caracteriza chisturile complexe si nodulii solizi (spre deosebire de mamografie poate diferentia diversele tipuri de tesuturi: aer/grasime/densitate metalica/densitate calcifica; poate diferentia diferitele tipuri de tesuturi cu densitate de tip apos prin: ecogenitate, grosime, compresibilitate
– studierea anatomiei normale si patologice ductale si lobulare a sinului
– diferentierea extrem de fiabila intre chisturi si formatiunile solide.
Timp de multi ani, asa-numita „intelepciune comuna” sustinea ca exista atit de multe suprapuneri intre datele ecografice ale nodulilor solizi
benigni si maligni incit toti nodulii solizi ar trebui supusi biopsiei, indiferent de datele ecografice.
Aceasta parere nu a aparut din senin, ci pe baza unor studii de la sfirsitul anilor 70 si inceputul anilor 80, care au insa unele deficiente:
– au fost realizate utilizind aparate ecografice vechi, cu rezolutie scazuta;
– tentativa de a automatiza examinarea integrala a sinilor a compromis suplimentar rezolutia.
In plus, in vechile studii capacitatea ecografiei de a diferentia formatiunile benigne de cele maligne era stabilita pe baza unei date unice, or este dovedit ca afectiunile maligne ale sinului sint mult prea heterogene pentru evaluare prin intermediul unei date unice.
Iata un grupaj al datelor de suspiciune, obtinute prin cele doua investigatii imagistice:
Mamografie
– formatiune
– nodul
– spiculatie
– margini neregulate
– margini indistincte
– microlobulatie
– distorsiune arhitecturala
– densitate asimetrica
– densitate care se dezvolta
– calcificari
Ecografie
– umbrire posterioara
– ecotextura hipoecogena
– spiculatie
– margini angulate
– halou ecogen gros
– microlobulatie
– mai inalta decit mai lata
– extensie ductala
– aspect ramificat
– calcificari
Cind este recomandat sa faceti o ecografie mamara?
Protocoalele actualmente in uz in tarile dezvoltate indica inceperea examinarii ecografice regulate (anuale) la virsta de 40 de ani, in cazul in care nu ati fost expusa la nici unul dintre multiplii factori de risc cunoscuti si respectiv in cazul in care nu au aparut date clinice: formatiuni palpabile, dureri persistente, scurgeri la nivelul mamelonului.
Dar, ori de cite ori resimtiti o senzatie neobisnuita la nivelul sinilor (fara a uita ca nu orice impresie, inclusiv palpatorie a cuiva neantrenat de acest domeniu poate fi expresia unei patologii, ci o alarma falsa, asa cum au demonstrat doua studii desfasurate in tarile dezvoltate, timp de mai multi ani) este justificat a apela la o metoda de investigatie lipsita de efecte nocive, asa cum este ecografia.
Unde sa faceti ecografia mamara?
Exista citeva repere concrete:
– Intr-un loc dotat cu o sonda de inalta frecventa (de cel putin 7,5 MHz), apta pentru examinarea organelor situate superficial, asa cum sint sinii
– un pret scazut presupune utilizarea unui aparat ieftin, care in majoritatea cazurilor este si de slaba calitate
– si mai este un amanunt legat de pretul ecografiei: credeti ca un profesionist competent va accepta sa lucreze pe un aparat mai putin performant si sa fie mai prost platit?
Multa sanatate si nu uitati: un control periodic face parte dintre metodele de preventie cu utilitate dovedita.
Conf. Dr. Balan Horia – UMF „CAROL DAVILA”
Centrul Medical Proestetica
Bucuresti, str. Tudor Stefan nr. 38-40
tel-fax 2305200/2317795
0722525965
