«Oscar si Tanti Roz» nu este doar o lectura importanta sau o poveste simpatica, ce trezeste o sensibilitate de care lumea de astazi duce lipsa si de care are nevoie. Este o calatorie, un itinerariu care te ajuta sa te regasesti, o lupta care te curata, care te invata sa crezi ca in orice moment al vietii tale poti incepe sa traiesti cu adevarat. – Chris Simion
“Oscar si Tanti Roz” dupa Eric Emmanuel Schmitt
Teatrul “L.S. Bulandra”, Sala Icoanei
Dramatizarea si regia: Chris Simion
Scenografia: Adina Mastalier
Lighting design: Alexandru Darie
Distributia: Oana Pellea, Marius Manole, Antoaneta Cojocaru, Cristina Casian
Privind din exterior, ai putea crede ca intr-un spital de copii cu boli grave nu e loc pentru joaca, ris, speranta. Romanul lui Schmitt demonteaza aceasta prejudecata iar dramatizarea regizoarei Chris Simion (ea insasi, o sensibila scriitoare) intareste ideea ca poti lua intotdeauna viata de la capat, indiferent ce virsta ai avea si cit ti-e mai dat sa traiesti. Oana Pellea revine pe scena Teatrului “Bulandra” in geniala intruchipare a unei femei, Tanti Roz, care se ataseaza de Oscar, baietelul bolnav de leucemie. Oriunde si oricind, dialogul dintre adult si copil este plin de haz. La fel, conversatiile pe care Oscar le poarta cu Tanti Roz stirnesc hohote de ris in public si, nu rareori, aplauze la scena deschisa. Baiatul in virsta de 12 ani sufera, dincolo de chinurile operatiei, ale iradierii si ale chimioterapiei, de o insingurare cronica. Stie ca operatia la care a fost supus s-a dovedit zadarnica, stie ca parintii lui, cind au aflat ca va muri, n-au avut curajul sa-l mai vada si, mai presus de toate, stie ca, pentru el, nu mai exista nicio speranta. Tanti Roz, desi are, si ea, problemele ei, este singura care reuseste sa se apropie de copil, gasind un limbaj comun si o cale de a-i lumina ultimele zile. Il invata sa-i scrie lui Dumnezeu si-i dezvaluie secretul celor 12 zile de la sfirsitul anului, fiecare zi insemnind cite zece ani de viata. Oscar (magnific interpretat de Marius Manole) va trai cu maxima intensitate toate starile caracteristice virstelor pe care le parcurge: iubirea, gelozia, prietenia, fericirea, generozitatea, spiritul de sacrificiu. In distributia inspirat aleasa de regizoarea Chris Simion mai evolueaza Antoaneta Cojocaru in rolul lui Peggy Blue, fetita albastra din cauza ca inima ei nu functioneaza normal, si Cristina Casian, care aduna in personajul Bacon mai multi copii din cartea lui Schmitt, oferind o creatie actoriceasca absolut impresionanta. Decorul Adinei Mastalier si lighting designul lui Alexandru Darie contribuie in mod esential la definirea universului magic in care salonul de spital este capatul tunelului spre lumea de dincolo. Minunat text, minunata montare, minunati actori. Un spectacol de neuitat.
Gabriela Hurezean
