Zilele trecute am vazut pe unul dintre posturile TV citiva „comentatori” care luau in raspar propunerea unor parlamentari de a organiza o rugaciune colectiva pentru victimele inundatiilor. Ei opinau ca parlamentarii si-ar fi epuizat mijloacele de actiune si acum veneau cu o propunere „facila” si „nerealista” de actiune, adica rugaciunea. Pe noi nu ne intereseaza culoarea politica a celor care cred in puterea rugaciunii si nici culoarea politica a celor ce-o iau in raspar. Conteaza „atitudinea” oamenilor, indiferent de apartenenta politica, religioasa, de rasa, de cultura etc. Pentru ca „atitudinea” se naste din starea de constiinta, de la nivelul de constiinta care-o exprima, de la nivelul de credinta si cunoastere. In zilele noastre rugaciunea nu mai este considerata un produs al superstitiei, nici o atitudine demna de „prostimea” credula si incapabila sa rationeze. Nenumarati savanti au cercetat puterea rugaciunii si i-au dovedit eficienta, ceea ce inseamna ca rugaciunea face parte, deja, din patrimoniul stiintei, al religiei si al spiritualitatii, in acelasi timp. Este de apreciat faptul ca ideea „rugaciunii colective” s-a nascut printre parlamentari, ceea ce apare pentru noi toti ca un semnal al cresterii nivelului de constiinta printre oamenii politici. Nu ne-am propus sa condamnam atitudinea „zimbitoare si zeflemitoare” a celor ce cred in propriile puteri limitate mai mult decit in puterea lui Dumnezeu, cit sa aratam ca „rugaciunea” se naste dintr-o stare de spirit, din puterea Sinelui nostru, singura putere capabila sa transceada raul, suferinta, imaginile mentale ale durerii si ale deznadejdii. Iesirea din expresiile vibrationale ale suferintei, care inseamna inundatii, criza, pierderi, necazuri, boli etc. nu este niciodata posibila fara a transcede aceste stari de lucruri palpabile in propria noastra constiinta. Fara a crede in mod desavirsit in bine, fara a crea in propria constiinta starea, atitudinea si constienta binelui nu gasim solutii bune la suferinta ce ne inconjoara. Iar rugaciunea este o atitudine, o stare a constiintei prin care ne afirmam credinta in bine. Credinta in solutii misca energiile si aduce adesea solutii la care mintea aflata in suferinta nu are acces. Noi, oamenii, traim numai aparent in aceeasi lume. In realitate, lumea fiecaruia se regaseste in mod fidel in propria constiinta, pentru ca lumea ce ne inconjoara sa fie o reflectare a perceptiilor existente in constiinta. Suferintele lumii sint suferintele pe care le traim in noi insine. Inainte de a pierde fizic, noi am pierdut contactul cu starea de constiinta in care afirmam „ca avem”. Inainte de a deveni slabi, pierdem contactul cu puterea lui Dumnezeu din noi. Rugaciunea este o atitudine prin intermediul careia recunoastem ca am pierdut constienta bucuriei, a binelui si a prosperitatii si o stare care ne predispune la intoarcerea de pe calea Fiului Risipitor. Noi nu putem crea nimic in afara prin propriile noastre puteri, fara a „simti” si „a crede” ca ceea ce vrem exista, deja. Credinta neclintita in bine este o stare a constiintei in care recunoastem puterea lui Dumnezeu ce se elibereaza prin noi. Prin rugaciune noi cerem tocmai reactivarea puterii noastre pierdute, reintoarcerea in starea de bine, niciodata posibila fara a fi perceputa ca stare prezenta a constiintei noastre. Incercati numai sa va simtiti fericiti cind suferiti si veti intelege ca nu se poate sa vedem in lume lucruri frumoase decit dintr-o stare interioara de bine. Cind nu ne simtim bine, toate frumusetile lumii ne lasa reci. Rugaciunea este tocmai atitudinea de rechemare a starii noastre firesti, a starii de bine, in care solutiile devin posibile si puternice.
National