Daca ne-ar pune cineva acum sa identificam un element, unul singur, specific turismului românesc (din pacate, nu ne pune nimeni, dar doamna Udrea e oricind binevenita sa sara cu banul), acest element, am spune-o fara nicio ezitare, sint navetele.
Pentru omul de rind, naveta e o chestie urita, de plastic, in care tii sticlele goale de bere iar dupa ce te insori, surubelnitele, cheile fixe si suruburile pe balcon, dind nastere la nesfirsite discutii de tipul „de ce nu-ti iei si tu o cutie frumoasa de scule de la IKEA, ca oamenii” (se stie ca principalul lucru care-i diferentiaza pe oameni de maimute e posesia unei cutii frumoase de scule). Pentru cei dintre noi care lucreaza in turism, in schimb, naveta e un nec plus ultra al frumusetii, iar un maldar de navete, o priveliste al carei pitoresc il intrece cu mult pe cel al Marelui Canion sau Piramidei lui Cheops. De aceea, in loc sa le tina dosite in magazii, scot navetele afara, ca sa se bucure de priveliste si turistii (presupunem ca un alt motiv e acela ca o magazie plina de navete ar fi ceva atit de insuportabil de frumos incit un lucrator din turism n-ar putea sa se uite la ea fara sa-si piarda mintile).
Navetele ocupa locul de cinste in orice bar, restaurant, hotel sau pensiune de la noi, indiferent cite stele sau margarete are (apropo, de ce echivalentul rural al stelelor sint margaretele? Oamenii de la tara cred cumva ca pe cer sint margarete? La ei George Lucas e cunoscut drept autorul „Razboiului margaretelor”, filmul ala in care Luke distruge „Margareta mortii”?). Daca am lucra la o televiziune de stiri, am scrie chiar ca hotelierii ii intimpina pe turisti cu traditionalele piine, sare si navete. Cele mai bune camere, dupa cum va poate spune oricine s-a cazat vreodata intr-un hotel sau pensiune din România, sint cele cu vedere la mare/munte, dar mai ales la maldarul de navete din spatele hotelului, pline cu sticle de bere in care a mai ramas un pic de zeama pe fund, spre desfatarea tuturor simturilor. Cele mai bune mese sint cele mai ferite, de linga gramada de navete care-i mascheaza turistului uritenia Litoralului, Deltei sau a padurii, oferindu-i in schimb magnifica priveliste a unor sticle goale in care tintarii si mustele par a pune bazele primului lor imperiu. Sa va vindem si un pont: iti dai imediat seama ce gindeste despre tine receptionera sau chelnerul dupa numarul de navete pe care le poti vedea de pe terasa camerei sau de la masa pe care ti-a dat-o. Nicio naveta – „ghertoiul ala sigur nu da bacsis, e, atunci nici navete n-o sa pupe”. Un munte de navete – „asta e un adevarat domn, merita tot ce e mai bun”.
Nu intelegem de ce ministrul Turismului nu bate mai mult saua pe aceasta frumoasa caracteristica a ospitalitatii românesti (din nou, doamna Udrea, sinteti binevenita sa sariti cu banul, va asiguram ca pentru dumneavoastra sintem dispusi chiar si sa ne infiintam o firma capusa). Chiar nu stim ce ar atrage mai tare turistii straini decit „Vizitati România, habitatul natural al navetelor”.
Julius si Pirca
