Asadar, am ajuns in stabiliment, in vizita la bietu’ Gogu de la cazane care, am fost informat telefonic ca, ar fi bolnav. Motanul Virgil m-a mirosit imediat si mi-a sarit in brate direct de pe crenguta unui brad. Cind intru in holul stabilimentului ma intimpina un fum gros, cu un miros intepator. Pe un scaunel sta asezat dom’ doctor. Ma vede. Se indreapta spre mine. “Ce faceti dom’ doctor? Ce e cu fumu’ asta?” “Vezi tu Pandane… Cum am ramas fara medicamente pentru nebuni am facut o cerere la armata si mi-au adus citeva duzine de grenade defensive paralizante. Nu te omoara, doar te amortesc asa, juma’ de zi. Adica au un efect calmant asupra nebunilor, doar ca bubuie cam tare. Dar ei nu se supara. O sa mai dau vreo patru la zece, diseara. Cam din douaspe in douaspe ore. Asa ca un antibiotic. E zgomotos dar functioneaza. Ok, hai la Gogu acu’”. Il urmez tacut pe holurile stabilimentului. Ajung la Gogu care, in mod curios, nu e internat intr-un salon, ci i-au pus acolo jos la cazane un pat si o unitate de monitorizare. Gogu, transpirat tot, indreapta capul spre mine. “Vai, Pandane, cit ma bucur ca ai venit!”. “Ce ai patit Gogule? Ce ai?” “N-am nimic. Doar ca de vreo’ saptamina ma tot viziteaza in vis extraterestrii. Imi spun ca imi schimba ADN-ul, ca vor sa ma ia la ei pe nava ca sa ajut la reconstructia Pamintului dupa catastrofele ce or sa vina”. “Gogule tata! Esti dus… De ce te-au ales taman pe tine nene? Esti un om cit se poate de modest cu bibilica. Scuze ca ti-o spun. “Vezi tu Pandane, de cind mi-ai deschis ochii cu universul cuantic am observat multe lucruri si m-am schimbat tare mult. Acum nu mai e nevoie sa citesc nimic. Toata informatia o preiau din planurile subtile fara greutate. D-aia m-au ales”. Ramin masca… De fapt, o sa ramin citeva zile cu Gogu de la cazane sa vad ce mai zice… Poate o punem de o revolutie cu extraterestrii…
Pandan Bogturu