Aud batai puternice la usa mansardei mele (deja) dragi. Deschid si in fata mea sta baba de sub mine care m-a amenintat ca-mi da foc daca o inund. “Domnu’ Pandan. Apreciez ca nu m-ati inundat inca. Cu toate ca vad ca rezultatul efortului dumneavoastra a produs prapad in tara. Ma rog… Nu asta vreau sa va spun. Vreau sa va spun ca sinteti chemat la telefon la mine”. Coborim amindoi pe scari. Iau receptorul. “Pandane, vino repede… Gogu’ de la cazane a cazut grav bolnav la pat. Tre’ sa vii la stabiliment ca intreaba de tine”, spune o voce pe care n-am identificat-o si inchide. Acu’ ce naiba fac, ca tre’ sa iau taxiu’ si n-am bani. “Aveti cumva 50 de lei doamna? E urgent…”, o intreb pe cucoana trecuta de senectute. “Asta e culmea nerusinarii. Iesi din casa mea scirba!”, imi arunca ea din scurt. Dau sa plec dar vad sub un cristal o bancnota de 50 de lei de pe vremea lui nea Nicu, aia cu Cuza. O subtilizez finut si ies in strada. Opresc un taxi, soferul se uita ciudat la mine ca sint in halat si papuci si ma intreaba incotro. “La nebuni”, ii zic. Si continui dialogul. “Dom’ne zic. Stiti, eu am fost criogenat 20 de ani si nu-mi dau seama ce se intimpla. Nu-l mai vad pe conducatorul iubit pe nicaieri. Unde a disparut?” “Ce ai nene? Esti dus cu pluta? Nea Nicu e mort de 20 de ani. Si ce spuneai? Ca te-au criogenat?” “Da, nene sofer. Acum 20 de ani am iesit din casa sa iau piine si lapte si de atunci nu mai stiu nimic. M-am trezit azi intr-un subsol de bloc intr-un cilindru cu multe fire”. “Nu stiu ce za zic nene… Asa o fi. Uite am ajuns la nebuni. Costa 49 de lei”. “Cum sa nu…” zic. Ii intind bancnota veche de 20 de ani… “Iti dau banii mei de piine si lapte”, zic tulind-o din masina. Soferul se uita la bani si nu intelege nimic… In fine, ajung, motanul Virgil imi sare in brate. La fel si alti nebuni… Ma indrept spre camera lui Gogu…
Pandan Bogturu