Ploua torential in Cismigiu. Drept urmare ma adapostesc in foisorul unde cinta duminica fanfara militara. Aici gasesc o jumate de ziar. In jumate, un articol despre perlele produse de copiii români la Bac.
Citesc si nu-mi vine sa cred. Atitea adevaruri subtile de care oamenii mari rid. Nu. Românul nu s-a nascut poet… S-a nascut direct geniu. De ce? Pai hai sa analizam citeva “greseli”. “Metoda folosita de Ion pentru a pune mina pe pamintul Anei este insarcinarea” – scurt, pragmatic, la obiect. Copilu’ vrea sa zica ca viata e prea scurta. “La inceputul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cite un tei mai gros sau mai subtire in functie de cite strofe are poezia” – asta e o legatura cuantica, de prea putini vazuta.
“Lapusneanu s-a tinut de cuvint cind a zis «De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!» dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu” – copilu’ asta descopera ca “popescu” are la origine un verb… “Imparatul avea o gradina si in fund un mar” – Ce uita copilu’ sa zica e ca de la aceasta situatie s-a inventat substantivul compus “maria-ta”. “Inima este impartita in doua atricule si doua testicule” – Baiatu’ asta cu siguranta ii va spune dupa noaptea nuntii nevesti-sii: “Ţi-am tras-o din toata inima”. “Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica”. Asa e copile! Pentru ca din pacate si noi traim in tari, orase si sate zoologice. Conduse dupa o logica animaliera… “Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avind in zona o prezenta statornica”.
Acest copil a intuit in mod remarcabil ca in universul cuantic fotonul e si particula si unda in acelasi timp. “Punctul este o linie redusa la minimum.” Mai e ceva de zis?
Pandan Bogturu
