*Neuron singur, cu obligatii, dar dornic de afirmare, vreau la TV!*
In medicina exista doctori cu chemare si macelari si, evident, atunci cind nevoia te arunca intr-un spital te rogi sa incapi pe mina unui specialist cu experienta.
Treburile publice pot fi administrate de functionari care chiar stiu in ce constau acestea sau de contopisti – sa te fereasca Domnul sa ai o problema mai incurcata pe care sa trebuiasca sa ti-o lamureasca un exponent al celei de-a doua categorii! In showbiz exista dive si starlete – ierarhiile nu lipsesc nici din acest domeniu. Si nici politica nu face exceptie, doar ca, mai nou, pentru a-ti construi o cariera autentica, dupa etapele lipirea de afise-viteza, facutul cafelei si caratul gentii, “rezidentiatul” nu se mai face la organizatia de partid, ci direct la TV. Asta, evident, in cazul junilor “de viitor”, aflati in gratiile sefilor, cu “poezia” bine invatata (dar rareori priceputa) si suficient de guralivi ca sa compenseze prin obraznicie tacerea ideatica de deasupra umerilor. Asadar, nici politica nu putea scapa de constringerile ierarhiilor, pentru ca si ea isi are divele si starletele proprii, care fac uneori audienta mai mare si show mai consistent decit omoloagele din industria entertainment-ului. Si pentru ca diferentele de statut dintre cele doua categorii de politicieni sa fie bine subliniate, au fost inventate tipuri de emisiuni care sa le corespunda: talk-show-urile de dimineata si prinz pentru aspirantii pe care la Parlament oricum “ai batrini” nu prea-i baga-n seama decit la vot si blockbuster-urile de la ceas de seara pentru maestrii politichiei autohtone. Pentru ca ne-a deschis tuturor ochii asupra a cit de important este sa te afli in treaba in studiourile TV, deputatul PD-L Mihail Boldea merita un premiu pentru sinceritate. El a spus-o pe sleau, ca s-o priceapa tot…, pardon, tot alegatorul: “Sint pe sticla, deci exist” – un fel de a fi sau a nu fi in politica. Am aflat ca tariful pentru ca fiinta sa sa capete forma, glas si, accidental, mesaj in constiinta telespectatorului ar fi cam de 1000 de euro. Acum n-am priceput pina la capat daca aceasta era taxa ceruta de sefa biroului de presa PD-L per emisiune sau per sezon. Daca varianta a) este cea corecta, atunci sa fii sef “cu presa” sau mai pe româneste taxatoare pare un job cu potential. Asta e versiunea lui Boldea; inainte de a-i da crezare (ceea ce nu-i cel mai grav: ginditi-va ca unii l-au votat), urmariti-i pret de cinci minute discursul la TV ca sa stiti pe mina cui va lasati.
*Stinga româneasca fata cu demagogia pe stil nou*
Social-democratii vin cu o garnitura intreaga de constiinte proaspete destinate unei vieti politice de succes, ambitie stimulata de nimeni altul decit presedintele partidului, Victor Ponta, sef ani la rind al Tineretului Social-Democrat. E suficient sa-i numesc pe Robert Negoita, Oana Niculescu-Mizil, Lia Olguta Vasilescu sau Mugurel Surupaceanu ca sa fie evident cit a “evoluat” discursul televizat al social-democratilor raportat la era Iliescu-Nastase. PSD ni-l aduce din ce in ce mai des pe ecrane si pe politicianul-spectacol Cristian Rizea, un fel de Dan Nica inca imperfect adaptat la viata in Capitala. Si nu intimplator l-am luat pe Nica drept termen de comparatie: Rizea vorbeste la fel de mult ca mai experimentatul lui coleg, isi intrerupe interlocutorii continuu rostogolind prostie dupa prostie si cind le termina si pe acestea o da pe onomatopee. Niciodata pina acum doctrina social-democrata n-a avut atit de multe vocale si bilbiieli. Cu asa o selectie de cadre, PSD ia fata aliatului sau PC (plasat intr-un soi de centru ambiguu al esichierului politic), dar si a mai proaspetei formatiuni (tot social-democrata), UNPR, in care si-au gasit refugiul foste tinere glorii precum Cristian Diaconescu, unul dintre cei mai mari experti in asortarea cravatelor la recuzita studiourilor TV.
*Frumosii bezmetici ai dreptei. Modelul Boureanu*
Da, este un model pentru ca a depasit de mult stadiul de starleta si s-a cocotat in virful audientelor de seara. E suficient sa-l “combini” cu invitati de calibru asemanator din alte partide si punctul de rating se umfla pina plezneste, imprastiind pe toate site-urile gen Youtube fragmente de gindire si buna purtare marca Boureanu. O spun inca o data: da, este un model, dar unul pentru cei cu nervi tari si afaceri solide. Proba ca lucrurile stau asa? Mandatul de deputat cistigat in 2004, reinnoit in 2008.
Pe Boldea l-am pomenit deja, dar selectia PD-L ofera nenumarate alte exemple de aspiranti, intre acestia poate cel mai greu incercat fiind Marcel Hoara, masochistul pe care partidul il trimite la emisiunile fara nici o miza. Dupa una dintre acestea, pe principiul “a nimerit orbul Braila, dara Hoara manifestatia”, nefericitul PD-L-ist s-a trezit direct in mijlocul unor protestatari isterizati de politicile de austeritate ale guvernului, “oameni de bine” care i-au administrat rapid un tratament pentru ten pe baza de oua si pietre.
La PNL, modelul discursului agresiv-insinuant a fost preluat de tinere sperante (unele evolueaza la categoria “blonde”, altele la “roscate”) gen Cristina-Ancuta Pocora de la mai experimentatii Orban si Nicolai. O prezenta din ce in ce mai pregnanta in cabinele de machiaj de la Realitatea TV, Pocora este autoarea unei antologice scrisori catre Maria Basescu in care o roaga sa-l invete pe presedinte sa faca “lucruri bune”. Orice ironie este de prisos: ar fi dovada de misoginism (si nu-mi permit pentru ca deputata PNL este tocmai presedinta Comisiei pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati). Ce nu m-am dumirit eu este cum de s-a gindit sa caute fundamentele binelui tocmai la… Traian Basescu. Cu totii ne-am dorit mai multi tineri in politica, prezenta lor in structurile de decizie a partidelor urmind, ne gindeam noi, sa duca automat la primenirea vietii publice românesti. Problema este ca multi dintre acesti teribili juni, ma refer la cei mai zgomotosi dintre ei, nu doar ca au invatat cu o rivna greu de egalat din pacatele “seniorilor”, dar promit sa-i si depaseasca. La capitolul “defecte” evident, pentru ca in rest prea putine au deprins de la cei experimentati. Ginditi-va o secunda la aceste alaturari care par aleatorii, dar din pacate nu sint: Adrian Nastase – Cristian Rizea, Theodor Stolojan – Marcel Hoara sau Norica Nicolai – Cristina Pocora. Viitorul suna bine, nu?
Radu Lilea
