O ratusca sta si se uita la mine. E simpatica. E d-aia noua. Nu cred ca are mai mult de sase luni. Ce e straniu e ca in timp ce ratusca se uita la mine, pe uscat, fiind pe malul lacului Cismigiu, un ciine e la vreo doi metri de ratusca si se uita la ea. La toti se uita un imens motan tigrat care pare sa injure ciinele in gind ca ii sunteaza dreptul la ratusca. Si uite asa, stau io, pe malu’ lacului, in halat si papuci si admir natura animalo-statica. La un moment dat linga mine se asaza un domn. Spun “domn” pentru ca era imbracat cu costum, pantofi, parfum de gentelman. Si incepe sa plinga. Mi se face mila si-l apuc de umar, asa in semn de consolare. “Probleme cu nevasta?”, intreb. “Ce nevasta dom’le. Probleme cu tara. Stiti, eu sint un inalt functionar de stat. Sint genul care sta in umbra si care face treaba indiferent de regim. Oficial lucrez pentru un consortiu international. Neoficial lucrez pentru tara mea. Pentru ca sint un patriot. Am adus si bani de acasa cind a fost nevoie. Bani multi… Dar acum, e finalul, dragul meu domn. Si d-asta se rupe sufletul in mine. Adevarul e ca statul nu mai are bani in vistierie de anul trecut. Adevarul e ca peste vreo doua luni nu va mai avea bani de pensii deloc. Adevarul e ca nici bani de salarii nu vor mai fi. Premierul va face apel la bugetari sa fie din nou solidari si sa munceasca voluntar citeva luni. Pina se va remedia situatia. Dar situatia nu se va mai remedia deloc, domnul meu. Nicaieri in lume. Sistemul se prabuseste. Vor veni vremuri de haos. Vor disparea statele asa cum le stim. Nimic nu va mai fi cum a fost. Niciodata. Iarta-ma,dar acum trebuie sa plec. Nu stiu ce mi-a venit…”. Ca sa salvez situatia si sa nu-si faca griji, ii strig ca sa auda bine: “Universul cuantic sa fie cu tine fiule!” Macar sa creada ca a vorbit cu un nebun, nu cu vreun ziarist deghizat.
Pandan Bogturu
