Chestia asta cu increderea in sine nu este nicidecum vreun concept nou, dar in ultimii 15 ani se aude peste tot despre acest subiect, asa ca a devenit, cel putin pentru mine, un fel de „cintec“ de vuvuzela. Trebuie sa admit ca literatura motivationala a avut ceva succes in România si in anumite medii inca are. Stiti despre ce vorbesc: carti cu titluri de tipul „Cum sa faci…“, „Cum sa ai…“ etc. Nu se poate sa nu va fi trecut prin mina sau macar prin fata ochilor vreo astfel de lucrare. M-am tot gindit in momentele in care am simtit pe propria piele ce inseamna incredere in sine diminuata care ii sint cauzele si neaparat solutiile. La nici una dintre aceste intrebari n-a venit prea curind raspunsul fiindca e o treaba serioasa, de constructie personala. Sau de deconstructie. Asa ca va rog sa intelegeti de ce m-am indignat cind am auzit ca se organizeaza o tabara de 6 zile ce are ca scop invatarea increderii in sine prin workshopuri. Adica in mai putin de o saptamina, platind frumusel 500 de euro, scapi de indoieli, frici si consecintele lor. Sincer, nu cred. Pentru ca asa ceva e intr-o flagranta contradictie cu un concept de baza, acela de evolutie personala, care se axeaza pe notiunea fireasca de etapa. Dar daca vreti sa luati aer curat la munte si sa auziti o gramada de sloganuri motivationale…
L.V.
